Klaus Schwab si marele reset fascist – partea I
Nascut la Ravensburg in 1938, Klaus Schwab este un copil al Germaniei lui Adolf Hitler, un regim stat politienesc construit pe frica si violenta, pe spalarea creierului si control, pe propaganda si minciuni, pe industrialism si eugenie, pe dezumanizare si „dezinfectie”, pe o viziune ingrozitoare si grandioasa (in acelasi timp) a unei „noi ordini” care ar dura o mie de ani.
Schwab pare sa-si fi dedicat viata reinventarii acelui cosmar si incercarii de a-l transforma intr-o realitate nu doar pentru Germania, ci pentru intreaga lume.
Inca si mai rau, deoarece propriile sale cuvinte confirma de nenumarate ori, viziunea sa fascista tehnocratica este, de asemenea, una trans-umanista inversata, care va imbina oamenii cu masinile in „amestecuri curioase de viata digitala si analogica”, care ne vor infecta corpul cu „Praf Inteligent” (Smart Dust) si in care politia va putea, aparent, sa ne citeasca creierul.
Si, asa cum vom vedea, el si complicii sai folosesc criza Covid-19 pentru a ocoli raspunderea democratica, pentru a inlatura opozitia, pentru a le accelera agenda si pentru a o impune restului omenirii impotriva vointei noastre ceea ce el numeste „Marele Reset”.
Schwab nu este, desigur, un nazist in sensul clasic, fiind nici nationalist, nici antisemit, dupa cum o dovedeste Premiul Dan David de 1 milion de dolari care i-a fost acordat de catre Israel in 2004.
Dar fascismul secolului XXI a gasit diferite forme politice prin care sa-si continue proiectul principal de remodelare a umanitatii pentru a se potrivi capitalismului prin mijloace flagrant autoritare.
Acest nou fascism este in prezent avansat sub masca guvernantei globale, a biosecuritatii, a „nou-normalului”, a „noii oferte pentru natura” si „a patra revolutie industriala”.
Schwab, fondatorul octogenar si presedintele executiv al Forumului Economic Mondial, se afla in centrul acestei matrice ca un paianjen pe o panza uriasa.
Proiectul fascist initial, in Italia si Germania, avea ca scop o fuziune intre stat si afaceri. Dupa cum spunea si Benito Mussolini, ca fascismul este casatoria dintre stat si corporatii.
In timp ce comunismul are in vedere preluarea afacerilor si a industriei de catre guvern, ceea ce – teoretic! – actioneaza in interesul oamenilor, fascismul se referea la utilizarea statului pentru a proteja si promova interesele elitei bogate.
Schwab continua aceasta abordare intr-un context deznazificat dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand in 1971 a fondat Forumul de European de Management, care a tinut intalniri anuale la Davos, in Elvetia.
Aici si-a promovat ideologia capitalismului „actionarilor” in care afacerile au fost aduse intr-o cooperare mai stransa cu guvernul.
„Capitalismul actionarilor” este descris de revista de afaceri Forbes ca „notiunea ca o firma se concentreaza pe satisfacerea nevoilor tuturor partilor interesate: clienti, angajati, parteneri, comunitate si societate in ansamblu”.
Chiar si in contextul unei anumite afaceri, este invariabil o eticheta goala. Asa cum noteaza articolul Forbes, inseamna de fapt doar ca „firmele pot continua sa dea bani in mod privat actionarilor si directorilor lor, mentinand in acelasi timp un front public de o sensibilitate sociala rafinata si un altruism exemplar”.
Dar, intr-un context social general, conceptul partilor interesate este si mai nefast, eliminand orice idee de democratie, guvernata de oameni (sau detinuta de catre lucratori-proprietari), in favoarea guvernarii de catre interese corporative. De altfel, partile interesate, ca si concept, sunt numai interesele partilor, atat.
Societatea nu mai este privita ca o comunitate vie, ci ca o afacere, a carei rentabilitate este singurul scop valid al activitatii umane. Profitul este scopul ultim.
Schwab a stabilit aceasta agenda in 1971, in cartea sa Moderne Unternehmensführung im Maschinenbau (Managementul intreprinderilor moderne in inginerie mecanica), unde utilizarea termenului „parti interesate” (die Interessenten) a redefinit efectiv fiintele umane nu ca cetateni, indivizi liberi sau membri de comunitati, dar ca participanti secundari la o intreprindere comerciala masiva. Adica resurse umane care produc pentru sistem si actionarii sai, in cadrul sistemului centralizat fie statal, fie privat.
Scopul vietii economice al fiecarei persoane a fost „realizarea unei cresteri si prosperitati pe termen lung” pentru aceasta intreprindere – cu alte cuvinte, protejarea si cresterea bogatiei elitei capitaliste.
Totul a devenit si mai clar in 1987, cand Schwab si-a redenumit Forumul European de Management, in Forumul Economic Mondial.
WEF se descrie pe propriul sau site web drept „platforma globala de cooperare public-privata”, admiratorii descriind modul in care creeaza „parteneriate intre oameni de afaceri, politicieni, intelectuali si alti lideri ai societatii pentru a ‘defini, discuta si avansa probleme cheie pe agenda globala’.”
„Parteneriatele” pe care le creeaza WEF au ca scop inlocuirea democratiei cu o conducere globala a indivizilor selectati manual si ne-alesi, a caror datorie nu este de a servi publicul, ci de a impune regula celor 1% asupra acelui public, cu o interventie la fel de mica a restului dintre noi posibil.
In cartile pe care Schwab le scrie pentru consum public, el se exprima in cliseele cu doua fete ale invartelilor corporative si spalarii verzi.
Aceiasi termeni goi sunt imprastiati de foarte multe ori. In „Modelarea viitorului celei de-a patra revolutii industriale: un ghid pentru construirea unei lumi mai bune” Schwab vorbeste despre „includerea partilor interesate si distribuirea beneficiilor” si despre „parteneriate durabile si incluzive” care ne vor conduce pe toti catre un „viitor incluziv, durabil si prosper”! (1)
In spatele acestei fanfaronada, adevarata motivatie din spatele „capitalismului partilor interesate”, pe care inca il promova fara incetare la conferinta WEF din Davos in 2020, este profitul si exploatarea.
De exemplu, in cartea sa din 2016 „A patra revolutie industriala”, Schwab scrie despre Uberizarea muncii si avantajele aferente pentru companii, in special intreprinderile cu crestere rapida din economia digitala: „Pe masura ce platformele cloud umane clasifica lucratorii ca liber profesionisti, sunt – pentru moment – liberi de obligatia de a plati salariile minime, impozitele angajatorului si prestatiile sociale”.(2)
Aceeasi insensibilitate capitalista straluceste in atitudinea sa fata de oamenii care se apropie de sfarsitul vietii lor profesionale si care au nevoie de o odihna binemeritata: „Imbatranirea este o provocare economica, deoarece daca varstele de pensionare nu sunt crescute drastic, astfel incat membrii mai in varsta ai societatii sa poata continua sa contribuie la forta de munca (un imperativ economic care are multe beneficii economice), populatia in varsta de munca scade in acelasi timp cu cresterea procentului de seniori dependenti”.(3)
Totul in aceasta lume este redus la provocari economice, imperative economice si beneficii economice pentru clasa capitalista monopolizanta conducatoare.
Mitul Progresului a fost folosit de mult timp de cei 1% pentru a convinge oamenii sa accepte tehnologiile menite sa ne exploateze si sa ne controleze, iar Schwab joaca acest lucru atunci cand declara ca „a patra revolutie industriala reprezinta o sursa semnificativa de speranta pentru continuarea ascensiunii in dezvoltarea umana care a dus la cresteri dramatice ale calitatii vietii pentru miliarde de oameni din 1800 incoace”.(4)
El se entuziasmeaza si declara: „Desi s-ar putea sa nu fie important pentru aceia dintre noi care se confrunta cu o serie de mici, dar semnificative ajustari ale vietii in fiecare zi, nu este o schimbare minora – a patra revolutie industriala este un nou capitol in dezvoltarea umana, egal cu primul, a doua si a treia revolutie industriala, si inca o data condusa de disponibilitatea si interactiunea crescanda a unui set de tehnologii extraordinare”.(5)
Dar el este foarte constient de faptul ca tehnologia nu este neutra din punct de vedere ideologic, asa cum unii doresc sa sustina. El spune ca tehnologiile si societatile se modeleaza reciproc. „La urma urmei, tehnologiile sunt legate de modul in care cunoastem lucruri, modul in care luam decizii si modul in care gandim despre noi insine si unul despre celalalt. Ele sunt conectate cu identitatile noastre, la viziunile asupra lumii si viitorul potential. De la tehnologii nucleare la cursa spatiala, smartphone-uri, social media, masini, medicamente si infrastructura – semnificatia tehnologiilor le face sa fie politice. Chiar si conceptul de natiune ‘dezvoltata’ se bazeaza implicit pe adoptarea tehnologiilor si a ceea ce inseamna pentru noi, economic si social”.(6)
Tehnologia, pentru capitalistii globalisti din spatele ei, nu a fost niciodata despre binele social, ci doar despre profit, iar Schwab arata foarte clar ca acelasi lucru ramane valabil si pentru a sa A Patra Revolutie industriala.
El explica: „Tehnologiile celei de-a patra Revolutii Industriale sunt intr-adevar perturbatoare – rascolesc modalitatile existente de a simti, calcula, organiza, actiona si livra. Ele reprezinta modalitati complet noi de a crea valoare pentru organizatii si cetateni”.(7) Sau am putea spune, de a crea profit?
In cazul in care sensul „crearii de valoare” nu a fost clar, el da cateva exemple: „Dronele reprezinta un nou tip de angajat prin care se reduc costurile, care lucreaza printre noi si care indeplinesc activitati care implicau candva oameni reali”(8) si „folosirea algoritmilor mai inteligenti extind rapid productivitatea angajatilor – de exemplu, in utilizarea robotilor de chat pentru a spori (si, din ce in ce mai mult, a inlocui) asistenta ‘live chat’ pentru interactiunile cu clientii”.(9)
Schwab intra in detaliu despre minunile reducerilor de costuri, de crestere a profitului, a curioasei sale lumi din A patra Revolutie Industriala.
El explica: „Mai devreme decat se anticipeaza, activitatea unor profesii asa de diversificate precum cele de avocati, analisti financiari, medici, jurnalisti, contabili, brokeri de asigurari sau bibliotecari pot fi partial sau complet automatizate […]
Tehnologia progreseaza atat de repede incat Kristian Hammond, cofondatorul Narrative Science, o companie specializata in generarea narativa automata, prognozeaza ca pana la mijlocul anilor 2020, 90% din stiri ar putea fi generate de un algoritm, majoritatea fara niciun fel de interventie umana (in afara de proiectarea algoritmului, desigur)”.(10)
Acest imperativ economic este cel care informeaza entuziasmul lui Schwab pentru „o revolutie care schimba in mod fundamental modul in care traim, lucram si relationam unul cu celalalt”.(11)
Schwab devine romantic in legatura cu 4IR, despre care insista ca este „diferit de tot ce a trait omenirea inainte”.(12)
El tasneste: „Luati in considerare posibilitatile nelimitate de a avea miliarde de oameni conectati prin dispozitive mobile, dand nastere unei puteri de procesare fara precedent, capacitati de stocare si acces la cunostinte. Sau ganditi-va la confluenta uluitoare a progreselor tehnologice emergente, care acopera domenii extinse, cum ar fi inteligenta artificiala (AI), robotica, internetul obiectelor (IoT), vehiculele autonome, imprimarea 3D, nanotehnologia, biotehnologia, stiinta materialelor, stocarea energiei calculul cuantic, pentru a numi doar cateva. Multe dintre aceste inovatii sunt inca la inceput, dar ajung deja la un moment de inflexiune in dezvoltarea lor pe masura ce se construiesc si se amplifica reciproc intr-o fuziune de tehnologii in lumea fizica, digitala si biologica”.(13)
Insa, ceea ce nu cunoaste unul ca Schwab este cauzalitatea. Nu poti interveni cum vrei asupra organismului uman fara consecinte. Deja noile experimente pe oameni denumite „vaccinari” s-a dovedit ca au chiar consecinte fatale. Din drame dam in tragedii.
De asemenea, asteapta cu nerabdare mai multa educatie online, implicand „utilizarea realitatii virtuale si augmentate” pentru „imbunatatirea drastica a rezultatelor educationale”(14), la „senzorii instalati in case, haine si accesorii, orase, retele de transport si energie”) si la orasele inteligente, cu „platformele de date” atat de importante. (16)
„Toate lucrurile vor fi inteligente si conectate la internet”, spune Schwab, iar acest lucru se va extinde la animale, deoarece „senzorii conectati in vite pot comunica intre ei printr-o retea de telefonie mobila”.(17)
Adora ideea „fabricilor de celule inteligente” care ar putea permite „generarea accelerata de vaccinuri”(18) si „tehnologiile big-data”.(19)
Acestea, ne asigura el, vor „oferi modalitati noi si inovatoare de a deservi cetatenii si clientii”(20) si va trebui sa incetam sa ne opunem afacerilor care profita din exploatarea si vanzarea informatiilor despre fiecare aspect al vietii noastre personale.
„Stabilirea increderii in datele si algoritmii utilizati pentru luarea deciziilor va fi vitala”, insista Schwab. „Preocuparile cetatenilor cu privire la confidentialitate si stabilirea responsabilitatii in structurile juridice si comerciale vor necesita ajustari in gandire”.(21) Cu alte cuvinte, sa avem incredere in ceea ce ne spune, ca va fi bine, vom fi bine pusi la punct cu tot ce avem nevoie, ba chiar vom trai cum vrea el, cum vizioneaza el.
La sfarsitul zilei, este clar ca tot acest entuziasm tehnologic se invarte pur in jurul profitului sau „valorii”, asa cum prefera Schwab sa o numeasca in ziarele sale corporative din secolul XXI.
Astfel, tehnologia blockchain va fi fantastica si va provoca „o explozie in active tranzactionabile, intrucat toate tipurile de schimburi de valoare pot fi gazduite pe blockchain”.(22)
Utilizarea tehnologiei de registre distribuite, adauga Schwab, „ar putea fi forta motrice a fluxurilor masive de valoare in produsele si serviciile digitale, oferind identitati digitale sigure care pot face noi piete accesibile oricui este conectat la internet”.(23) Cata siguranta ne ofera! Nici nu ne putem imagina. Ignora total faptul ca, de exemplu, exista hackeri care pot deturna aceste lucruri si astfel, utopia lui se poate usor transforma in distopie, daca nu cumva chiar de la inceput este un plan distopic.
In general, interesul 4IR pentru elita de afaceri conducatoare este ca va „crea surse de valoare cu totul noi”(24) si „va da nastere la ecosisteme de creare a valorii care sunt imposibil de imaginat cu o mentalitate blocata in a treia revolutie industriala”.(25)
Tehnologiile 4IR, lansate prin 5G, reprezinta amenintari fara precedent asupra libertatii noastre, asa cum recunoaste Schwab: „Instrumentele celei de-a patra revolutii industriale permit noi forme de supraveghere si alte mijloace de control care contravin societatilor sanatoase si deschise”.(26) Contravin? Deci, sunt de fapt contraventii sau infractiuni? Bineinteles! Atentatul asupra libertatilor umane sunt infractiuni.
Dar acest lucru nu il impiedica sa le prezinte intr-o lumina pozitiva, ca atunci cand declara ca „infractiunile publice vor scadea probabil din cauza convergentei senzorilor, camerelor, AI si software-ului de recunoastere faciala”.(27) Asta cam asa e, pentru ca, in felul acesta nici un hot nu mai indrazneste sa dea o spargere stiind ca poate oricand fi vazut si inregistrat.
El descrie cu o oarecare placere cum aceste tehnologii „pot patrunde in spatiul privat al mintii noastre, citindu-ne gandurile si influentandu-ne comportamentul”.(28) Un adevarat atentat asupra naturii umane!
Schwab prezice: „Pe masura ce capacitatile din acest domeniu se vor imbunatati, va creste tentatia agentiilor de aplicare a legii si a instantelor de a utiliza tehnici pentru a determina probabilitatea activitatii infractionale, pentru a evalua vinovatia sau chiar pentru a recupera amintirile direct din creierul oamenilor. Chiar si trecerea unei frontiere nationale ar putea implica intr-o zi o scanare detaliata a creierului pentru a evalua riscul de securitate al unei persoane”.(29)
Exista momente in care seful WEF se lasa dus de val de pasiunea sa pentru un viitor stiintifico-fantastic in care „calatoriile spatiale umane pe distante lungi si fuziunea nucleara sunt banale”(30) si in care „urmatorul model de afaceri in tendinta” ar putea implica pe cineva „tranzactionarea accesului la gandurile sale pentru optiunea de economisire a timpului de a tasta o postare pe retelele sociale doar prin gand”.(31)
Discutia despre „turismul spatial” sub titlul „A patra revolutie industriala la ultima frontiera”(32) este aproape amuzanta, la fel si sugestia sa ca „o lume plina de drone ofera o lume plina de posibilitati”.(33) Dar pentru cine vor fi aceste posibilitati?
Dar cu cat cititorul progreseaza in lumea descrisa in cartile lui Schwab, cu atat pare mai putin amuzanta.
Adevarul este ca aceasta figura extrem de influenta, aflata in centrul noii ordini globale in curs de infiintare, este un transumanist care viseaza la sfarsitul vietii si comunitatii umane sanatoase.
Schwab repeta acest mesaj de nenumarate ori, ca si cand s-ar asigura ca am fost avertizati in mod corespunzator.
„Inovatiile uimitoare declansate de a patra revolutie industriala, de la biotehnologie la AI, redefinesc ce inseamna sa fii om”(34), scrie el. De parca el cunoaste ce inseamna sa fie om…
„Viitorul va provoca intelegerea noastra a ceea ce inseamna a fi om, atat din punct de vedere biologic, cat si din punct de vedere social”.(35) Nu si sufletesc sau spiritual, am adauga noi. Totul e doar biologie si sociologie in mintea acestor noi tipuri de colonialisti sclavagisti. Sa nu uitam ca ne-a mai avertizat si ca „nu veti detine nimic si veti fi fericiti” pana in 2030.
„Deja, progresele in neurotehnologii si biotehnologii ne obliga sa ne intrebam ce inseamna a fi om”.(36)
El o explica mai detaliat in Formarea viitorului celei de-a patra revolutii industriale: „Tehnologiile celei de-a patra revolutii industriale nu se vor opri doar la a devenii parte a lumii fizice din jurul nostru – vor deveni parte din noi. Intr-adevar, unii dintre noi consideram deja ca smartphone-urile noastre au devenit o extensie a noastra. Dispozitivele externe de astazi – de la computere portabile, la casti de realitate virtuala – vor deveni aproape sigur implantabile in corpurile si creierele noastre. Exoscheletele si protezele ne vor creste puterea fizica, in timp ce progresele in neurotehnologie ne sporesc abilitatile cognitive. Vom deveni mai capabili sa manipulam propriile gene si pe cele ale copiilor nostri. Aceste evolutii ridica intrebari profunde: Unde trasam linia dintre om si masina? Ce inseamna sa fii om?”(37) Cert este ca tinerii nostri deja sunt programati sa nu faca mai nimic fara propriile lor smartphone-uri. Au devenit dependenti de acele dispozitive care le adorm constiinta, ii fac mai putin inteligenti, iar in viitor probabil ca nu vor mai stii sa scrie de mana, ceea ce le va atrofia si mai mult creierul. Dinnou insistam pe cauzalitate, lucru pe care Schwab il ignora total.
O intreaga sectiune a acestei carti este dedicata temei „Alterarii fiintei umane”. Aici el saliveaza pe „abilitatea noilor tehnologii de a deveni literalmente parte din noi” si invoca un viitor cyborg care implica „amestecuri curioase de viata digitala si analogica care ne vor redefini insasi firea”.(38) Asta daca vom mai avea o fire…
El scrie: „Aceste tehnologii vor functiona in propria noastra biologie si vor schimba modul in care interactionam cu lumea. Sunt capabili sa traverseze granitele corpului si mintii, sa ne imbunatateasca abilitatile fizice si chiar sa aiba un impact durabil asupra vietii in sine”.(39) In masura in care fiinta umana inca nu are o tehnologie care sa ii permita sa transmita imagini pe un ecran din trecut sau viitor, din ultra-ul dimensiunilor astrale si mentale, ar putea in viitor cu ajutorul acestor tehnologii AI si nano sa traverseze limitele supersonicului ca sa se teleporteze prin hiperdimensiuni dintr-un loc in altul si sa citeasca ganduri? Nu credem!
Nici o incalcare nu pare sa mearga prea departe pentru Schwab, care viseaza la „microcipuri active implantabile care sa rupa bariera pielii corpurilor noastre”, „tatuaje inteligente”, „calcul biologic” si „organisme personalizate”.(40) Aceasta este o lume distopica cyberpunk in care omul inca nu se cunoaste pe sine, dar vrea sa se altereze. Care credeti ca ar fi consecintele?
El este incantat sa raporteze ca „senzorii, comutatoarele de memorie si circuitele pot fi codificate in bacterile intestinale comune ale omului”,(41) ca „Smart Dust-ul, matricea de computere pline cu antene, fiecare mult mai mici decat un bob de nisip, se pot organiza acum in interiorul corpului” si ca „dispozitivele implantate vor contribui, de asemenea, la comunicarea gandurilor exprimate in mod normal verbal prin intermediul unui smartphone ‘incorporat’ si a gandurilor sau starilor de spirit potential neexprimate prin citirea undelor creierului si a altor semnale”. (42)
„Biologia sintetica” se afla la orizont in lumea 4IR (4th Industrial Revolution, adica A Patra Revolutie Industriala – n. red.) a lui Schwab, oferind conducatorilor tehnocrati globalisti ai lumii „capacitatea de a personaliza organismele scriind ADN”.(43)
Ideea neurotehnologiilor, in care oamenii vor avea amintiri complet artificiale implantate in creier, este suficienta pentru a face pe unii dintre noi sa ne simtim rau pana la lesin, la fel ca si „perspectiva de a ne conecta creierul la VR prin modemuri corticale, implanturi sau nanobiti”.(44) Astfel, umanitatea din noi, cea care inca mai este astazi, se va pierde chiar in totalitate.
Ne incalzeste prea putin sa aflam ca totul este – bineinteles! – in interesul mai mare al profitului globalist, deoarece „anunta noi industrii si sisteme pentru crearea de valoare” si „reprezinta o oportunitate de a crea sisteme de valori complet noi in a patra revolutie industriala”.(45)
Si ce zici de „bioprintarea tesuturilor organice”(46) sau de sugestia ca „animalele ar putea fi concepute pentru a produce produse farmaceutice si alte forme de tratament”?(47)
Obiectii etice, cineva? Josef Mengele era mic copil!
In mod evident, totul este bun pentru Schwab, care este fericit sa anunte ca: „Ziua in care vacile sunt proiectate pentru a produce in laptele sau [sic] un element de coagulare a sangelui, care lipseste hemofilicilor, nu este departe. Cercetatorii au inceput deja sa proiecteze genomii porcilor cu scopul cresterii organelor adecvate transplantului uman”.(48)
Devine si mai deranjant. Inca de la sinistrul program de eugenie al Germaniei naziste in care s-a nascut Schwab, aceasta stiinta a fost considerata dincolo de a se realiza de catre societatea umana.
Dar acum, cu toate acestea, el simte in mod evident ca eugenia se datoreaza unei revigorari, anuntand in ceea ce priveste editarea genetica: „Ca acum este mult mai usor sa manipulam genomul uman in cadrul embrionilor viabili, mijloace prin care este probabil sa vedem aparitia bebelusilor creati la indigo in viitor, care poseda anumite trasaturi sau care sunt rezistenti la o anumita boala”. (49)
In renumitul tratat transumanist din 2002 I, Cyborg, Kevin Warwick prezice: „Oamenii vor putea evolua valorificand superinteligenta si abilitatile suplimentare oferite de masinile viitorului, alaturandu-se cu ele. Toate acestea indica dezvoltarea unei noi specii umane, cunoscuta in lumea stiintifico-fantastica drept ‘cyborgi’. Nu inseamna ca toata lumea trebuie sa devina cyborg. Daca esti fericit cu starea ta de om, asa sa fie, poti ramane asa cum esti. Dar fiti avertizati – la fel cum noi oamenii ne-am despartim de verii nostri cimpanzeii cu multi ani in urma, asa si cyborgii se vor desparti de oameni. Cei care raman ca oameni probabil vor deveni o subspecie. Ei vor fi, efectiv, cimpanzeii viitorului”.(50)
Schwab pare sa insinueze acelasi viitor al unei elite transumane artificiale „superioare” imbunatatite, care se separa de gloata nascuta natural, in acest pasaj de condamnat in mod deosebit din A patra revolutie industriala: „Suntem in pragul unei schimbari sistemice radicale care necesita fiintele umane sa se adapteze continuu. Ca urmare, putem asista la un grad din ce in ce mai mare de polarizare in lume, marcat de cei care imbratiseaza schimbarea fata de cei care rezista ei.”
„Acest lucru dă naștere unei inegalități care depășește cea socială descrisă anterior. Această inegalitate ontologică îi va separa pe cei care se adaptează de cei care rezistă – câștigătorii și pierzătorii materiali în toate sensurile cuvintelor. Câștigătorii pot beneficia chiar de o formă de îmbunătățire radicală a omului generată de anumite segmente ale celei de-a patra revoluții industriale (cum ar fi ingineria genetică) de care pierzătorii vor fi privați. Acest lucru riscă să creeze conflicte de clasă și alte ciocniri, spre deosebire de orice am văzut până acum”.(51) Cu alte cuvinte, daca nu va modificati genetic, oameni buni, aveti ce „pierde”!
Schwab vorbea deja despre o „mare transformare” in 2016 (52) si este clar hotarat sa faca totul in puterea sa deloc de neglijat pentru a-si crea lumea transumanista inspirata din eugenie, o lume a artificiilor, supravegherii, controlului si profitului exponential.
Insa, asa cum a fost dezvaluit in referinta sa de mai sus la „conflictele de clasa”, este clar ingrijorat de posibilitatea „rezistentei societale”(53) si de modul in care poate avansa „daca tehnologiile primesc o mare rezistenta din partea publicului”.(54)
Scandalurile WEF anuale ale lui Schwab la Davos au fost mult timp intampinate de proteste anticapitaliste si, in ciuda paralizei actuale a stangii radicale, el este bine constient de posibilitatea unei opozitii reinnoite si poate mai ample fata de proiectul sau, cu riscul de „resentimente, frica si reactie politica”.(55)
In cea mai recenta carte a sa, el ofera un context istoric, mentionand ca „antiglobalizarea a fost puternica in perioada anterioara anului 1914 si pana in 1918, apoi mai putin in anii 1920, dar s-a reaprins in anii 1930 ca urmare a Marii Depresii”.(56) Ceea ce e normal, avand in vedere marele declin si pregatirea pentru al doilea razboi a imperiilor si dictaturilor de atunci, profund finantate de pe Wall Street si din zona acelor mari familii responsabile pentru actuala plandemie. Desi, sa nu uitam faptul ca in acei ani interbelici a inflorit in Europa ceea ce se numeste distributismul, despre care vom vorbi extensiv in alte articole.
El observa ca la inceputul anilor 2000 „reactia politica si societala impotriva globalizarii a prins foarte mare putere”(57), si spune ca „tulburarile sociale” au fost raspandite in intreaga lume in ultimii doi ani, citand pe Gilets Jaunes din Franta, printre altii, si invoca „scenariul sumbru” ca „acelasi lucru s-ar putea intampla din nou”.(58)
Deci, cum ar putea un tehnocrat veritabil si cinstit sa isi puna in aplicare viitorul lumii visat fara acordul publicului global? Cum pot Schwab si prietenii sai miliardari sa ne impuna societatea lor preferata asupra noastra a tuturor? Cum ar putea sa obtina acordul nostru? Cand deja lumea nu mai achieseaza la asa ceva.
Un raspuns ar fi prin propaganda neincetata de spalare a creierului produsa de mass-media si mediul academic detinut de „elita de 1%” – ceea ce le place sa o numeasca „o naratiune”. Cu alte cuvinte, traim cu povesti? Pentru ca o naratiune asta e.
Pentru Schwab, reticenta majoritatii omenirii de a sari la bordul expresului sau 4IR reflecta tragedia conform careia „lumea nu are o naratiune consecventa, pozitiva si comuna, care sa contureze oportunitatile si provocarile celei de-a patra revolutie industriala, naratiune care este esentiala daca vrem sa imputernicim un set divers de indivizi si comunitati si de a evita o reactie populara impotriva schimbarilor fundamentale in curs”.(59) Cu ce autoritate legala vor sa faca ei aceste schimbari?
El adauga: „Prin urmare, este esential sa investim atentia si energia in cooperarea multilaterala peste granitele academice, sociale, politice, nationale si industriale. Aceste interactiuni si colaborari sunt necesare pentru a crea naratiuni pozitive, comune si pline de speranta, permitand indivizilor si grupurilor din toate partile lumii sa participe si sa beneficieze de transformarile in curs”.(60) Unde am mai auzit noi termenul de cooperare multilaterala? Mai ales cei care suntem cetatenii Europei de Est si Central-Estica.
Una dintre aceste „naratiuni” varuieste motivele pentru care tehnologia 4IR trebuie instalata peste tot in lume cat mai curand posibil.
Schwab este frustrat ca „mai mult de jumatate din populatia lumii – in jur de 3,9 miliarde de oameni – inca nu poate accesa internetul”(61), 85% din populatia tarilor in curs de dezvoltare ramanand offline si, prin urmare, neatinsa, comparativ cu 22% in lumea dezvoltata. Acest lucru se datoreaza incapacitatii si incompetentei asa-numitelor autoritati ale tarilor lumii de a implementa acest tip de tehnologie, produsa tot de marii lacomi ai lumii care si-au platit autoritati cu un nivel extrem de scazut de constiinta, aproape de zero. Insa, ramane un avantaj pentru ca intotdeauna revolutia industriala, fie ea si a patra, si a cincea, a adus poluare la nivel global. Si cand vorbim de poluare spunem fizica (gunoaie etc.), chimica, radiatii, electromagnetica, fonica, luminoasa, psihologica, care a produs numai dezastre atat materiale cat si animice in intreaga omenire si pe intreaga planeta. Ei inca viseaza la un paradis de genul acesta, l-am numi noi utopic, si nu sunt in stare, de altfel nici nu vor sa fie, sa rezolve problema uriasa a poluarii in lume si a lipsei de sustenabilitate tocmai din aceasta cauza. Planeta a devenit nesustenabila tocmai datorita consumului excesiv si poluarii masive pe care o exercitam asupra ei la nivel mare si foarte mare. Ca sa nu mai spunem de experimentele cu bombe atomice din interiorul marilor si oceanelor lumii, si in subterane. Un adevarat dezastru cu buna-stiinta produs. Pentru ce? Pentru „binele comun”.
Scopul real al 4IR este de a exploata aceste populatii pentru a obtine profit prin intermediul tehno-imperialismului global, dar, desigur, acest lucru nu poate fi mentionat in „naratiunea” propagandistica necesara pentru a vinde planul.
In schimb, misiunea lor trebuie prezentata, asa cum face Schwab insusi, ca o incercare de a „dezvolta tehnologii si sisteme care servesc la distribuirea valorilor economice si sociale precum veniturile, oportunitatile si libertatea tuturor partilor interesate”.(62)
El se posteaza cu evlavie ca si gardian al valorilor liberale trezite, declarand ca „gandirea inclusiva trece dincolo de faptul de a ne gandi la saracie sau la comunitatile marginalizate pur si simplu ca o aberatie – ceva ce putem rezolva. Ne obliga sa ne dam seama ca ‘privilegiile noastre sunt situate pe aceeasi harta cu suferinta lor’. Trece dincolo de venituri si drepturi, desi acestea raman importante. In schimb, includerea partilor interesate si distribuirea beneficiilor extinde libertatile pentru toti”.(63) Privilegii? Dar responsabilitati pe cand?! Dupa ce stramosii lor au jefuit populatii bastinase intregi, lasandu-i in saracie, ei vor acum sa le salveze?! Sa ne uitam, totusi, la averile lor, la centralizarea tuturor capitalurilor la varfurile companiilor lor transnationale pe care au realizat-o timp de doua secole.
Aceeasi tehnica, a unei „naratiuni” false, conceputa pentru a pacali cetatenii cu gandire buna in sprijinirea unei scheme capitalisto-imperialisto-globaliste, a fost folosita pe scara larga in ceea ce priveste schimbarile climatice.
Schwab este un mare fan al Gretei Thunberg, bineinteles, care abia se ridicase de pe trotuarul unde a protestat singura in Stockholm, inainte de a fi luata pe sus ca sa se adreseze la WEF de la Davos.
El este, de asemenea, un sustinator al propunerii globale New Deal for Nature, in special prin Voice for the Planet, lansat la WEF, la Davos in 2019 de Global Shapers, o organizatie de tinereasca creata de Schwab in 2011 si descrisa in mod adecvat de catre jurnalistul de investigatie Cory Morningstar ca „o infatisare grotesca a raului corporativ deghizat ca fiind bun”.
In cartea sa din 2020, Schwab prezinta de fapt modul in care falsul, bineinteles, „activism al tinerilor” este folosit pentru a-si avansa obiectivele globaliste.
El scrie, intr-un pasaj remarcabil de franc: „Activismul tinerilor este in crestere in intreaga lume, fiind revolutionat de catre social media, ceea ce sporeste mobilizarea intr-o masura care ar fi fost imposibila inainte-vreme. Acesta ia multe si diverse forme, de la participarea politica neinstitutionalizata, la demonstratii si proteste, si abordeaza probleme la fel de diverse precum schimbarile climatice, reformele economice, egalitatea de gen si drepturile LGBTQ. Tanara generatie este ferm instalata in avangarda schimbarii sociale. Nu exista nicio indoiala ca va fi catalizatorul schimbarii si o sursa de impuls critic pentru Marea Resetare”.(64) Si este, desigur, o foarte buna metoda de a lansa un astfel de viitor, spaland creierul tinerilor cu problema-reactie-solutia pe care tot ei au creat-o.
De fapt, desigur, viitorul ultra-industrial propus de Schwab este altceva decat verde. Nu este interesat de natura, ci de „capital natural” si „de stimularea investitiilor pe pietele verzi si de frontiera sociala”.(65) Pietele verzi intotdeauna fac mai mult profit cu ajutorul motivelor ca lupta impotriva schimbarilor climatice, insa nu abordeaza deloc problema vasta si complexa a poluarii de multe tipuri.
Poluarea inseamna profit pentru ei, iar criza de mediu este doar o alta oportunitate de afaceri, asa cum detaliaza in A patra revolutie industriala: „In acest nou sistem industrial revolutionar, dioxidul de carbon se transforma dintr-un poluant cu efect de sera intr-o activa („forma de venit care iti aduce bani si cand dormi”, spune Robert Kiyosaki – n. red.), iar economia captarii si stocarii carbonului pleaca de la a fi costisitor, iar poluarea devine profitabila prin instalatiile de captare si utilizare a carbonului. Si mai important, va ajuta companiile, guvernele si cetatenii sa devina mai constienti si sa se angajeze in strategii de regenerare activa a capitalului natural, permitand utilizari inteligente si regenerative ale capitalului natural pentru a ghida productia si consumul durabil si pentru a oferi spatiu pentru recuperarea biodiversitatii in zonele amenintate”.(66)
Sfarsitul primei parti. Va urma..
Leave a Reply
Want to join the discussion?Feel free to contribute!