Kate McColl – Lumea vrea sa fie inselata

In octombrie 2021, Facebook si-a schimbat numele de marca in Meta. „Credem ca metaversul va fi succesorul internetului mobil”, a declarat directorul general Mark Zuckerberg intr-un discurs in care a anuntat schimbarea. „Vom putea sa ne simtim prezenti — ca si aici, alaturi de oameni, indiferent cat de departe suntem de fapt.” Nu conteaza ca aceasta intentie nobila de a conecta oamenii se bazeaza pe un profit anual de aproape 117 miliarde de dolari, un profit obtinut in mare parte prin faptul ca le arata oamenilor doar ceea ce vor sa vada si ceea ce ii va face sa revina.

Declaratia lui Zuckerberg, care face aluzie, asa cum o face, la satisfactia emotionala a unei interactiuni umane apropiate, ar fi putut fi scrisa de un sofist, unul care foloseste cuvintele in alte scopuri decat transmiterea realitatii si, in special, pentru castig personal. Filozoful german din secolul XX Josef Pieper a discutat sofistica in cartea sa din 1970, Abuz de limbaj, abuz de putere. O lucrare scurta si incisiva, cartea se concentreaza pe natura limbajului — a cuvintelor — ca mediator intre om si realitatea in care traieste, ca mijlocitor al adevarului. Prin intermediul cuvintelor, scria Pieper, putem atat sa intelegem, cat si sa comunicam adevarul. Aceasta este natura esentiala a limbajului.

Josef Pieper

Cu toate acestea, atunci cand sofistii nu folosesc limbajul pentru a comunica adevarul, ei corup insasi esenta limbajului — si, prin urmare, si a existentei umane. „Cuvantul si limbajul formeaza mediul care sustine existenta comuna a spiritului uman”, scria Pieper. „Si astfel, daca cuvantul devine corupt, insasi existenta umana nu va ramane neafectata si nealterata”.

Din nefericire, este ceea ce vedem cum se desfasoara astazi cu internetul, cu social media in general si, mai ales, cu Metaverse-ul lui Zuckerberg. Cuvintele lui Pieper ofera o analiza premonitorie a acestor evolutii, oferind o perspectiva pentru cei care au ochi sa vada dincolo de fluxul de constiinta digitala de astazi.

Omul, asa cum a observat Aristotel, este un animal social. Comunicarea cu ceilalti este fundamentala pentru noi. Dar atunci cand cuvintele sunt separate de realitate, postuleaza Pieper, ne pierdem capacitatea de a comunica si, in cele din urma, incetam sa mai respectam oamenii ca fiinte umane. In ciuda acestei posibilitati de abuz, Pieper continua sa afirme, reconfortant, ca toate vehiculele limbajului (cantecul, presa scrisa, filmul, emisiunea etc.) sunt totusi „concepute… pentru a capta si a comunica realitatea”.

Dar cum ramane cu Metaversul? Pieper, la urma urmei, scria inainte de aparitia internetului. Este mass-media sociala conceputa „pentru a capta si comunica realitatea”? Pieper a descris un viitor tip de comunicare intr-o maniera infricosator de profetica: „Este foarte posibil ca realitatea adevarata si autentica sa fie inecata de nenumaratele informatii superficiale prezentate zgomotos si fara suflare in mod propagandistic. In consecinta, cineva poate fi pe deplin informat despre o mie de detalii si, totusi, din cauza ignorantei in ceea ce priveste miezul problemei, sa ramana fara o intelegere de baza.”

Arnold Gehlen

Un alt filozof german, Arnold Gehlen, a catalogat o astfel de ignoranta ca fiind una „fundamentala”, „creata de tehnologie si hranita de informatii”. Pieper a elaborat ca „locul realitatii autentice este luat de o realitate fictiva… o pseudorealitate, care apare in mod inselator ca fiind reala, in asa fel incat devine aproape imposibil sa mai discernem adevarul”.

Este suficient sa inlocuim termenul „pseudorealitate” cu cel de „realitate virtuala” pentru a ne da seama ca scenariul pe care Pieper il propune ca fiind „usor de imaginat” este aici si ca ascensiunea Meta de pe Facebook nu va face decat sa accelereze situatia. Desi fenomenul pe care Pieper il identifica satureaza aproape tot internetul, social media este poate cea mai reprezentativa in acest sens — un flux constant de informatii complet lipsit de o perspectiva reala.

Mundus vult decipi. Lumea vrea sa fie inselata.

Sa fie oare posibil ca, prin intermediul internetului si al altor mijloace digitale, sa fi dezvoltat in sfarsit un mijloc de „comunicare” care este conceput pentru a submina functia cuvintelor in discursul uman? Am intrat intr-o epoca in care linia de demarcatie dintre fictiune si realitate a devenit, prin intermediul sofismelor, atat de neclara incat nu putem face intotdeauna diferenta?

Discursul sofistilor, scria Pieper, este condus de lingusire, sau de un limbaj menit nu sa comunice realitatea, ci sa obtina ceva de la ascultator. Afirmatia sofistului in sine poate fi sau nu adevarata; cheia este intentia, o intentie separata de natura esentiala a limbajului care comunica adevarul. Iar noi, fiind o rasa decazuta, preferam adesea lingusirea in locul adevarului. Pieper ne-a zugravit o imagine a omului captivat de adulatia sofistica:

„Ceea ce vrea lumea cu adevarat este lingusirea, si nu conteaza cat de mult din ea este o minciuna; dar lumea doreste in acelasi timp si dreptul de a se deghiza, astfel incat faptul ca este mintit sa poata fi ignorat cu usurinta. Asa cum ma bucur sa fiu afirmat in capriciile mele si laudat pentru slabiciunile mele, ma astept, de asemenea, ca credibilitatea sa-mi faciliteze sa cred… ca tot ceea ce aud, citesc, absorb si privesc este intr-adevar adevarat, important, valoros si autentic!”

Avem aici o descriere perfecta a camerei de rezonanta create de social media: fluxuri de stiri curatoriate, sugestii de cautare Google, publicitate directionata. La nesfarsit, algoritmii complecsi care conduc lumea virtuala au un scop foarte precis: ei sunt acolo pentru a ne arata nu adevarul, ci ceea ce vrem sa vedem. Si prea des suntem mai mult decat dispusi sa ne lasam inselati.

Traducere si adaptare dupa intellectualtakeout.org.