Joseph Rudyard Kipling – Daca… (poem)
, ,

Joseph Rudyard Kipling – Daca… (poem)

Daca-ti ramane mintea cand cei din jur si-o pierd
Si fiindca-o ai te apasa sub vorbe care dor,
Daca mai crezi in tine cand altii nu mai cred
Si-i ierti si nu te superi de indoiala lor,

Daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept,
Daca, izbit de ura, nu te razbuni urand
Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau intelept,

Daca visezi, dar visul stapan de nu ti-l faci,
Sau gandul, desi judeci, de nu ti-e un tel,
Daca-ncercand triumful sau prabusirea taci
Si poti, prin amandoua trecand, sa fii la fel,

Daca induri sa afli cinstitul tau cuvant
Rastalmacit, naivii sa duca in ispita,
Sau truda vietii tale, inspulberata-n vant,
De poate iar s-o nalte unealta-ti prea tocita,

Daca poti strange toate castigurile tale
Ca sa le joci pe-o carte si sa le pierzi asa,
Si iarasi de la capat sa-ncepi aceeasi cale
Fara sa spui o vorba de neizbanda ta,

Daca poti gandul, nervii si inima sa-i pui
Sa te slujeasca inca peste puterea lor,
Desi in trupul firav o alta forta nu-i
Afara de vointa ce le impune spor,

Daca te vrea multimea, desi n-ai lingusit,
Si langa sef tu umbli ca langa-un oarecare,
Daca de rai sau prieteni nu poti sa fii ranit,
Daca nu numai unul, ci toti iti dau crezare,

Daca ajungi sa umpli minutul trecator
Cu sasezeci de clipe de vesnicii,
Mereu,
Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
Si, mai presus de toate, un OM copilul meu!

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *