Joseph Pearce – Sclavia care a fost, este si va veni

Sclavia este o monstruozitate. Este o incalcare grava a demnitatii persoanei umane. Nu este, asadar, o surpriza ca in fruntea miscarii contra sclaviei s-au aflat, de-a lungul istoriei, crestinii. Sfarsitul sclaviei in Europa este strans legat de ascensiunea crestinismului, in timp ce sfarsitul comertului cu sclavi africani a fost responsabilitatea in principal a abolitionistilor crestini.

Motorul care misca comertul cu sclavi africani nu era suprematismul alb, dupa cum pretind teoreticienii corecti politic, ci mandria umana si lacomia, indiferent de culoarea pielii, ajutate de „progresul tehnologic”. Triburile negre inrobeau triburile vecine pe care apoi le vindea negutatorilor de sclavi. O asemenea ticalosie nestavilita calca in picioare demnitatea umana si reprezinta o pata in istoria umanitatii.

Multumita abolitionistilor crestini, astazi este ilegal sa cumperi si sa vinzi persoane umane. Acest interventionism crestin a fost cu adevarat revolutionar prin faptul ca a infuzat principii crestine fundamentale in viata economica. Trebuie accentuat acest lucru. Scoaterea sclavilor din piete a fost ceva revolutionar. A fost o restrictie a pietei libere in favoarea libertatii umane. In acest sens, sclavia apartine trecutului datorita puterii revolutionare a crestinismului. Slava Domnului, la modul literal!

Problema este ca astazi sclavia se prezinta in cu totul alte forme.

Daca sclavia este definita in sensul strict al proprietatii asupra unei persoane, se poate spune ca a fost abolita. Daca, totusi, este definita ca absenta a libertatii, este clar ca traim intr-o epoca din ce in ce mai sclavagista. Traim intr-o epoca in care dreptul la constiinta, dreptul la familie si chiar dreptul la viata s-au pierdut sau sunt pe cale sa se evapore. Traim intr-o epoca in care guvernul se tot mareste si se mareste si se indeparteaza si se tot indeparteaza de oameni, o epoca in care guvernele locale sunt slabite si in care guvernul national sau international este intarit. Traim intr-o epoca in care procesul democratic este controlat de plutocrati nealesi; superbogatii se folosesc de puterea pe care o detin prin Big Tech, Big Media si Big Finance pentru a manipula piata ideilor, ca si piata bunurilor si serviciilor. Traim intr-o epoca in care corporatiile globale se folosesc de puterea lor financiara pentru a jefui resursele Africii, marsaluind peste indigenii acelui continent pe care ii considera prea primitivi din cauza esecului lor in a aplica principiile sterile ale culturii mortii.

Neputinciosi in fata imperialismului plutocratic si tehnologic, africanii sunt la fel de exploatati astazi ca si in trecut. Nu apartin cuiva dar sunt deposedati de ceea ce le apartine. Aceasta este o forma de sclavie si, daca e sa fim sinceri, nu difera cu mult de sclavia din trecut.

Apoi trebuie sa vorbim de sclavia care va veni.

Nu mai exista nicio indoiala ca marile corporatii globale, ajutate de tehnologie, strang surubul prin care leaga lumea, distrugand distinctia dintre puterea economica si cea politica. Aliatii lor sunt Partidul Comunist Chinez, manjit de sangele a zeci de milioane de chinezi, si lumea progresista din Statele Unite si Uniunea Europeana. Acesti parteneri ciudati lucreaza pentru a se asigura ca Marea Resetare va indrepta lumea spre o integrare globala mult mai stransa. Economia si politica globala vor fi controlate de elite care nu sunt alese democratic si care sunt dincolo de controlul oricarui guvern national, care nu raspund decat in fata propriului interes si care nu-si urmaresc decat propriul interes in dauna libertatii economice si politice a oamenilor fara de putere din intreaga lume. Nu este oare aceasta o noua generatie de proprietari de sclavi, incomparabil mai puternica decat proprietarii de sclavi din trecut?

Cum privesc insa socialistii si anarhistii sclavia actuala si sclavia care va veni? Intr-una dintre cele mai ironice intamplari din istorie, vedem ca acestia au luat partea noii generatii de sclavagisti. Nu doar ca nu se opun marsului globalist, dar dimpotriva, se ridica impotriva tuturor eforturilor antiglobaliste de a proteja economiile prin reglementari asupra imigratiei. Nu se opun nesfintei si nesanatoasei aliante dintre corporatiile globale si Partidul Comunist Chinez. In loc de asta, precum trupele de asalt ale globalismului, declara razboi fortelor locale si nationale. Incearca sa anuleze matematica si muzica clasica deoarece sunt in mod „sistematic rasiste” dar nu scot un cuvant despre adevaratul rasism sistemic al corporatiilor care isi fac de cap in Africa.

Avand in vedere rolul socialistilor si anarhistilor ca trupe de asalt ale globalismului putem fi scuzati ca nu intelegem presupusa lor simpatie pentru saraci si nevoiasi. Cu asa „prieteni”, muncitorii si sclavii pe salariu din lume sunt livrati direct in mainile celor care stapanesc viitorul globalist. Ar trebui sa avem acest lucru in vedere deoarece acesti socialisti si anarhisti, obsedati de sclavia din trecut, ne vand sclavagistilor din prezent si celei mai rele sclavii care va veni.