Jeffrey Tucker: Libertatea în Lumea Post-Covid

Era Covid a tăiat prin paradigmele ideologice tradiționale ca un cuțit prin brânză. Nimic nu s-a manifestat așa cum ne-am fi așteptat. Libertarienii civili nu erau pe nicăieri. Instanțele nu mai funcționau. Marile companii și mass-media au cooperat pe deplin. Marile religii au picat. Securitatea națională statală a prosperat, în timp ce ambele partide au lăsat totul să se întâmple. Populația a fost supusă propagandei și jefuită fără milă, fără nicio rezistență din partea conducerii.

Aparent din senin, companiile farmaceutice s-au dovedit a fi mai puternice decât orice monopol industrial din istoria omenirii, capabile să paralizeze întreaga lume pentru a induce panica în rândul populației și a o determina să consume produsele lor.

În ceea ce privește vechile distincții între sectorul public și cel privat, acestea s-au estompat. Statul nu ne-a salvat de marile corporații, iar elitele societății comerciale nu ne-au salvat de stat. Au colaborat pentru a sufoca libertatea tuturor celorlalți. Nu a fost clar niciodată care era mâna și care era mănușa. În ceea ce privește politicienii, aceștia au fost aproape în totalitate inutili, temându-se doar să-și salveze propriile vieți și cariere, să arunce cu bani în alegătorii lor și, în rest, să se ascundă sub canapele.

Pe toată durata acestei perioade, protecțiile pe care le consideram toate ca fiind acolo pentru drepturile și libertățile noastre au dispărut, fiind înlocuite de supraveghere, cenzură, mandate, subvenții, sancțiuni, subterfugii, duplicitate, înșelăciune, știință falsă și operațiuni psihologice neîntrerupte din partea agențiilor, mass-media, influențatorilor, asociațiilor medicale și a hackerilor urlători din toate colțurile. Au recrutat jandarmi din rândul populației pentru a cere respectarea regulilor și a demoniza nerespectarea acestora. Da, era Orwell în carne și oase.

Pe de altă parte, a fost o experiență din care am învățat multe. Cei care țin la libertate sunt nevoiți să reformuleze argumentele și să înțeleagă atât amenințările, cât și răspunsurile într-un mod diferit față de înainte, unul mai realist. Puterea și-a arătat cărțile, și-a dezvăluit obiectivele și și-a testat planurile distopice. Planurile sunt încă valabile, dar măcar acum știm care sunt și ce putem face în privința lor.

Cu ajutorul experienței dobândite și al lecțiilor învățate din această experiență, iată o propunere de reformulare a perspectivei și agendei pro-libertate.

1. Problema otrăvirii

În primăvara anului 2020 nu știam – deși mulți veterani aveau bănuieli – că măsurile de izolare și intervențiile non-farmaceutice ridicole erau toate menite să pregătească terenul pentru intervențiile farmaceutice. Totul se reducea la vaccin, motiv pentru care Marea Declarația Barrington a provocat panică în rândul elitelor. Aceasta vorbea despre endemicitate prin imunitate naturală. Puterea vroia o singură soluție, vaccinul, motiv pentru care a retras de pe piață terapiile dovedite.

Motorul acestui proiect industrial a fost reprezentat de companiile farmaceutice și noua lor jucărie: vaccinurile cu ARNm. Netestate, experimentale și periculoase, acestea aveau un potențial enorm de distribuție la scară infinită. Covid a fost șansa industriei de a se impune, deoarece tehnologia nu fusese aprobată anterior.

Situația de urgență a oferit pretextul pentru a lansa produsul pe piață. Nu, nu a rezolvat problema și a cauzat leziuni și decese fără precedent, dar un tabu industrial a fost spart. Acum, sarcina esențială este de a-l normaliza și de a-l aplica pe scară tot mai largă ca remediu pentru toate bolile.

Văzând cum se desfășoară lucrurile, alte sectoare au devenit suspecte, cum ar fi aprovizionarea cu alimente. Agricultura este afectată în mod similar de chimicalizare prin intermediul cartelurilor din marea industrie agricolă, inclusiv prin pesticide industriale pentru care industria caută în prezent imunitate legală pentru daunele cauzate.

Produsele brevetate pentru îngrășăminte și semințele modificate genetic sunt fără precedent în istoria agriculturii, chiar dacă metodele tradiționale sunt depreciate și interzise din punct de vedere legal. Suntem din nou tratați ca șobolani de laborator în experimentele lor. Partizanii alimentelor integrale, laptelui crud, puiului crescut în libertate și cărnii de vită hrănite cu iarbă sunt tratați ca niște antivacciniști retrograzi care fac propriile cercetări și resping știința.

Narațiunea, demonizarea, soluțiile: există o analogie directă între presupusul leac pentru Covid și leacul pentru foame. Ambele depind de mijloace chimice, farmaceutice și medicale pentru a oferi ceea ce ar trebui să fie în întregime natural și născut din tradiție și experiența umană. Ambele dăunează sănătății. La fel cum am fost avertizați cu privire la boli și moarte fără vaccinurile Covid, suntem avertizați cu privire la foametea care va veni dacă nu acordăm acestor companii mai multe privilegii legale.

Și problema transsexualității se referă, în esență, la o ideologie a sexualității maleabile, susținută de o viață întreagă de medicamente, fără de care întreaga iluzie a schimbării sexului ar fi imposibilă. Puteți considera aparentul „război cultural” din spatele întregii mișcări ca fiind nimic altceva decât o altă înșelătorie farmaceutică.

Scopul este întotdeauna același: putere și profit. Motivul rămâne neschimbat. Doar mijloacele prin care acestea sunt realizate se schimbă în timp. Odată cu creșterea neconformității, presiunea pentru mai multe mandate se intensifică. Academia Americană de Pediatrie, finanțată de industria farmaceutică, cere acum mandate la nivel național pentru ceea ce tot mai multe familii sunt convinse că le-a făcut rău copiilor lor.

Nu mai este exagerat să spunem că suntem otrăviți sistematic. Acest lucru este ascuns, deoarece orice cercetător care dezvăluie adevărul este interzis în reviste și cenzurat.

Nu este vorba doar despre corpurile noastre, ci și despre mințile noastre. Apropo de asta: unul din trei copii și aproximativ 65 de milioane de adulți iau medicamente psihotrope care nu sunt de fapt medicamente care oferă vindecare, ci metode chimice de sedare care paralizează creierul sau creează iluzia hiperfuncționării. Chiar dacă războiul împotriva drogurilor ilegale se intensifică, mijloacele legale de lobotomie chimică a populației sunt în creștere și sunt numite știință.

Pasul unu: recunoașteți problema și metodele. Pasul doi: spuneți nu.

2. Imperialismul biologic

Observați că toate cele de mai sus se referă la invadarea corpului și minții umane prin intermediul științei și laboratoarelor, toate susținute de industrii extrem de puternice care colaborează direct cu guvernul. Pentru cei cu mintea teoretică care caută să înțeleagă imaginea de ansamblu – pentru a satisface gustul pentru o mare teorie hegeliană care să înțeleagă ceea ce e de neconceput – ne îndreptăm atenția către dr. Toby Rogers și harta sa istorică fascinantă.

Pe vremuri, când pământul și comorile erau resursele căutate, marile imperii se ridicau pentru a invada, jefui și prădui pentru distracție și profit, ceea ce ducea la suferințe umane masive și carnagiu. Granița nu era doar sângeroasă; ea îi inspira pe exploratori și pe cei care căutau libertatea să descopere și să creeze.

În secolul XXI, frontiera terestră a dispărut și nici o parte a pământului nu mai este nedescoperită și neexploatată. Încotro se îndreaptă acum clasa conducătoare? Marte este o posibilitate îndepărtată. Răspunsul mai imediat este mai ieftin și mai accesibil. Se îndreaptă spre propriul popor, spre persoana umană, mintea și corpul său.

Acest lucru creează condițiile pentru ceea ce Dr. Rogers a numit imperialism biologic. Acesta folosește aceleași metode ca imperiile din trecut, dar are un obiectiv diferit: noi înșine, familiile noastre, vecinii noștri.

În timp ce cuceritorii din trecut trebuiau doar să apară cu nave și armament, noul imperiu trebuie să caute cooperare și adoptare voluntară. Acest lucru necesită propagandă și o acoperire. Imperii vechi s-au adunat în jurul regelui, țării și credinței; noul bioimperiu celebrează știința și laboratoarele. Acestea sunt credințele epocii noastre, așa că este logic ca ele să servească drept acoperire esențială.

Modelul de afaceri este de a oferi leacul care îmbolnăvește oamenii, ceea ce necesită un alt leac care îmbolnăvește oamenii, într-un ciclu nesfârșit. Din ce în ce mai multe poțiuni și servicii nu sunt altceva decât remedii pentru remediile eșuate anterioare. Iatrogenia este o cale către profit permanent, toate acestea fiind evidențiate în date. Furnizorii speră împotriva speranței că nu veți detecta agenții cauzali.

Acesta este un război pentru corpul vostru. Este tot ce le-a mai rămas pentru a invada și controla.

Pasul unu: recunoașteți problema și metodele. Pasul doi: spuneți nu.

3. Statul administrativ

Funcția publică permanentă a luat naștere în epoca democrației, la sfârșitul secolului al XIX-lea. Scopul era acela de a asigura un tampon de stabilitate între exigențele plebiscitului și complotul politicienilor care pretindeau că îi reprezintă. Părea logic să existe o clasă de experți care să atenueze excesele furiei populiste, dar războaiele și crizele economice au făcut ca aceștia să crească și să se dezvolte. Au devenit a patra ramură a guvernului, mai puternică decât celelalte trei.

În general, statul administrativ a fost prea plictisit ca să atragă atenția excesivă a publicului și prea mărunt pentru a stârni o opoziție unificată. Totul s-a schimbat odată cu Covid, când agențiile au început să emită o serie de decrete. Acestea nu erau legi și nu proveneau din legislație. Adesea erau doar modificări ale „recomandărilor” publicate pe site-uri web. Dar au afectat profund viețile noastre.

Din senin, ni s-a spus să votăm de la distanță, să purtăm mască, să mergem într-o anumită direcție în magazinul alimentar, să nu organizăm petreceri acasă, să nu mergem la concerte, să evităm aglomerațiile, să nu călătorim și așa mai departe. Acestea au fost prezentate ca sfaturi de sănătate, dar au făcut ca orașele să arate ca după apocalipsă. Niciun politician nu a votat pentru nimic din toate acestea și niciun politician nu a putut să le spună agențiilor să se oprească, nici măcar președintele.

În mod evident, aveam o problemă și încă o avem. Democrația devenise birocrație (ca și în fascism – n.red.), iar guvernul poporului, al poporului și pentru popor devenise un stat în stat care servea propriile interese și interesele industriale. Devenise atât de puternic încât a complotat pentru a răsturna un președinte în funcție, nu numai în SUA, ci și în multe alte țări. Statul administrativ a folosit Covid pentru a conduce quasi-lovituri de stat în întreaga lume.

Curtea Supremă a emis câteva decizii excelente care vizează o anumită restricție. Poate că vedem cel puțin un progres în acest sens.

Pasul unu: recunoașteți problema și metodele. Pasul doi: spuneți nu.

4. Statul siguranței naționale

Ceea ce părea a fi o măsură de sănătate publică era, de fapt, o măsură de siguranță națională, fapt dovedit în detaliu în cartea lui Debbie Lerman, The Deep State Goes Viral. Relatarea ei a fost verificată în repetate rânduri de către persoane care au fost prezente și au asistat la desfășurarea evenimentelor. Chiar și birocrația civilă a fost înșelată în privința persoanelor care luau cu adevărat deciziile.

Documentația referitoare la această afirmație este greu de obținut, deoarece este strict secretă. Iată cum funcționează statul modern. Informațiile superficiale destinate consumului public apar pe internet. Dar există o întreagă lume subterană de informații clasificate, accesibile doar persoanelor cu autorizație de securitate. Chiar și în acest caz, aceste persoane văd doar ceea ce ține de domeniul lor de activitate. Partajarea informațiilor este interzisă. Chiar dacă una dintre aceste persoane ne-ar spune ce se află acolo, ar risca închisoarea, iar noi am fi în pericol doar pentru că am aflat.

Dacă acest lucru sună ca o poveste cu spioni și asasini, nu este o teorie a conspirației. Este realitatea guvernului din vremurile noastre. Cele mai importante funcții ale statului și ale partenerilor săi industriali sunt clasificate, închise în dulapuri încuiate și ascunse în acorduri de confidențialitate. Nu este ușor să le declasifici. Când se întâmplă acest lucru, nu avem nicio idee dacă ceea ce este dezvăluit este o informație limitată sau totul. Pur și simplu nu știm.

Sperăm că transparența în realitate, nu doar în sloganuri, poate deveni o parte importantă a agendei libertății în viitor. Un guvern secret este probabil un guvern corupt.

Pasul unu: recunoașteți problema și metodele. Pasul doi: spuneți nu.

5. Tehnocrația

La începutul restricțiilor de călătorie interne, trecerea graniței statului însemna primirea unui apel automat de la biroul șerifului. Acesta îți spunea să intri în carantină timp de două săptămâni. Era și un avertisment: știm unde te afli datorită dispozitivului de supraveghere pe care îl ai în buzunar. Ciudat: odată credeam că telefoanele noastre mobile sunt o comoditate. Am descoperit că ele sunt supraveghetorii noștri.

În perioada de vârf a aplicării vaccinării, orașele americane erau segregate în funcție de respectarea regulilor. New York, primul oraș care a închis spațiile publice, a instituit un pașaport digital pentru vaccin. Era costisitor și invaziv. Planul era să se extindă același sistem la Boston, Washington, Seattle, Los Angeles, Chicago și New Orleans. Din fericire, sistemul era defectuos și nu funcționa. A fost retras.

New York avea doar un program pilot. Nu există nicio îndoială că planul era de a institui aceste dispozitive la nivel global. Doar pentru că a eșuat nu înseamnă că nu vor încerca din nou.

Supravegherea financiară este omniprezentă, la fel și colectarea datelor biometrice. Un prieten voia o Coca-Cola la aeroport, dar automatul îi cerea cardul de credit și amprenta digitală. Acea amprentă digitală valorează mult mai mult decât apa carbogazoasă cu zahăr pe care o primești în schimb. Nu există restricții care să interzică companiilor private să vândă guvernului.

Piața datelor este cea mai profitabilă din lume și singura care concurează cu dimensiunea, amploarea și puterea industriei farmaceutice. Puneți-le împreună și veți obține o forță aparent de neoprit care ne va duce direct către tehnocrație. Uneori, această agendă tehnocratică se maschează ca fiind anti-guvernamentală: este umflată și incompetentă, așa că să lăsăm experții în IA din sectorul privat să se ocupe de ea.

Acest lucru este valabil și pentru criptomonede. Au început ca o tehnologie a libertății. O serie de mici schimbări le-au îndepărtat de la o monedă nemijlocită peer-to-peer la una îngrădită și instituționalizată, permițând astfel o supraveghere fără precedent. Acum, glorioasa inovație ar putea deveni cel mai mare coșmar al unei monede programabile controlate de stat și care servește statului.

Tehnocrații cunosc valoarea divizării populației pe baza ideologiei și se propun pe ei înșiși ca soluție. Să lăsăm mașinile să ia locul oamenilor! Acest lucru se întâmplă deja în vaste domenii ale vieții noastre. Când medicul te consultă, se uită la ecran, nu la tine. La aeroport, nu poți găsi un angajat cu putere de decizie. Răspunsurile AI pe internet au luat deja locul conținutului scris de oameni.

Pasul unu: recunoaște problema și metodele. Pasul doi: spune nu.

Libertatea înseamnă experiențe nemijlocite

Tom Harrington este autorul cărții The Treason of the Experts (Trădarea experților). El prezintă problema și soluția într-un mod ușor diferit. El spune că tiranii din vremea noastră caută să pună capăt relațiilor umane nemijlocite: masa de familie, întâlnirile fizice, cititul unei cărți fizice, al unui ziar, participarea la o piesă de teatru, muzica creată de oameni, meșteșugurile realizate manual, medicamentele pe bază de plante, alimentele crude și integrale, înțelepciunea experienței trăite și intuiția de modă veche.

Toate acestea trebuie să dispară, pentru a fi înlocuite de experiențe mediate, scenarizate de mari instituții, atât publice, cât și private. În acest fel, suntem cu toții dependenți. Viețile noastre pot fi pornite și oprite în funcție de voința stăpânilor noștri. Dacă această perspectivă vi se pare paranoică, chiar nebunească, înseamnă că nu ați fost atenți. Tocmai în această direcție ne îndreptăm.

Suntem conștienți de asta? Și ce vom face în privința asta? Viitorul libertății în sine este în balanță. Vechile categorii și sisteme ideologice nu mai sunt de mare folos. Pe măsură ce ne apropiem de semicentenarul Declarației de Independență, trebuie să regândim însăși fundamentele libertății, amenințările la adresa ei și ceea ce vom face în răspuns la acestea.

Traducerea și adaptarea după brownstone.org.