James Corbett – Bombardamentul informational, arme de distragere in masa

Esti confuz? Apatic? Te-ai saturat? Dai in nestire scroll prin feedurile de stiri si vezi ca nu are rost, simti un amestec bizar de indignare, oroare si plictiseala? Se intampla ca esti dezgustat de gandul ca intri in mediul online invins mereu de dorinta compulsiva de a pune mana pe telefon?

Stai linistit, ca nu esti singurul. Din ce in ce mai multi dintre noi avem dificultati din ce in ce mai mari sa lasam din mana telefoanele, chiar daca ne face sa ne simtim nelinistiti, suparati sau goi pe dinauntru. Cu toate acestea, unii dintre noi cautam solutii ca sa ne deconectam de vacarmul orasului, sirenele care ne urla pe strazi in fiecare zi, de canalele de stiri care imprastie frica, mesajele instante si distractiile din social media, fie schimbandu-ne „desteptofonul” (smartphone-ul) cu un „prostofon” (dumbphone.. din acela cu butoane), fie luandu-ne vacante fara dispozitive.

Dar daca va spun ca acest surplus de informatii – cu toata aceasta stare de indispozitie in care ne regasim, paralizati de un val neintrerupt de zgomot si nonsens – nu e doar un produs ca un efect al „Epocii Informatiei”, ci chiar scopul ei? Ce-ati spune? V-a trecut vreodata prin cap ca aceste gadget-uri au fost facute sa fie niste arme impotriva noastra? Sau poate oboseala si confuzia pe care o resimtim cand stam o ora dand scroll fara sens pe telefon reprezinta efectul pe care aceasta tehnologie preschimbata in arma (de distragere in masa) o are asupra psihicului nostru?

Mai concret, ce putem face ca sa ne protejam impotriva cavalcadei de informatii creata de aceste arme ale distractiei digitale?

Dar, inainte de toate sa examinam problema.

Sa spunem ca ne incepem ziua uitandu-ne pe profilurile din social media ale prietenilor nostri. Sirul mare de poze cu vacantele perfecte, postarile despre relatiile lor minunate si petrecerile fabuloase la care au participat ne pot face sa ne simtim prost in timp ce iesim pe usa sa mergem la serviciu.

Apoi, odata ajunsi la birou, ne luam o pauza, dam niste cautari pe computer si ne uitam la stiri. Atentia noastra este divizata cumva intre tastatul fara rost si linkurile care ne stimuleaza curiozitatile. Intr-un tarziu, descoperim ceva si citim pana la capat, ajungem la sectiunea de comentarii care este intesata de troli starniti sa inceapa controverse sterile si de experiti in dezinformare care folosesc toate felurile de sofisme de distragere ca la carte ca sa deraieze orice fel de conversatie cu substanta si sa o duca in derizoriu.

Ne inchidem ferestrele din aplicatie si revenim la birou ca sa descoperim un mail deranjant de la sefu care ne aduce aminte ca raportul nostru trebuia sa fie gata ieri, printre alte mesaje de la colegi care ne roaga sa ii ajutam in proiectele lor.

Ne vine sa o luam la fuga intr-acolo unde nu mai avem un asemenea sac imens de informatii rasturnat peste noi. Alergam la toaleta sau iesim un pic afara, si ce sa vezi, ne vine un mesaj pe facebook. Scoatem telefonul din buzunar si o luam de la capat.

Ce e cel mai rau e ca stim ca aceasta cascada constanta de informatii ne strica ziua, ne simtim execrabil, dar n-avem ce-i face. E din ce in ce mai greu sa ne lasam telefonul acasa cand iesim in oras sau sa stingem televizorul cand ne luam masa. Pur si simplu, am devenit sclavi ai tehnologiei care odinioara avea menirea sa ne elibereze si sa ne usureze munca.

Poate ziua ta nu arata chiar asa, dar stim cu totii oameni care au patit toate acestea. Nu vorbim din carti, ci din viata reala. Chiar folosind tehnologia in fiecare zi, nu putem niciodata nega faptul ca am trait acest amestec bizar de depresie si dependenta pe care instrumentele electronice il produc.

Nimic controversat pana acum. Nu cred ca avem nevoie de cine-stie-ce studii stiintifice care sa ne spuna ca social media ne face prosti, tafnosi, anxiosi, dependenti. Dar daca chiar vrem sa stim ceva detalii stiintifice, s-au realizat cateva astfel de studii care ne spun exact aceste lucruri. Nu va inseala banuiala. Oamenii isi compara vietile cu cele idealizate care ni se prezinta online – petreceri, mancare extraordinara, vacante perfecte, familii fericite – dar sunt mai susceptibili sa dezvolte depresie. De ce? Viata idealizata nu e viata reala si viata reala este total opusa.

Cel mai important lucru de retinut este ca aceasta tendinta nu a aparut din intamplare. Aceasta tehnologie a fost proiectata sa fie o arma psihologica impotriva noastra. Aceasta nu este teoria conspiratiei sau o supozitie. Dupa cum am aratat in podcastul meu „The Weaponization of Social Media”, multi dintre fondatorii gigantilor social media nici macar nu folosesc retelele sociale si isi tin copiii departe de instrumentele tehnologice. Daca inca nu ati vazut acest clip, uitati-va la cofondatorul Facebook, Sean Parker, cum recunoaste ca au facut acest produs pentru a ne tine dependenti, folosindu-se de slabiciunile psihologiei umane. Atunci cand ne dam seama ca toate detaliile experientei noastre online, cu tot amalgamul de notificari care ne bazaie zilnic, au fost proiectate in detaliu ca sa dam click la nesfarsit, mancandu-ne timp, energie, nervi, atentie etc., realizam ca nu e doar vointa noastra slaba care cade tentatiei de fiecare data, ci si din partea cealalta mai e ceva.

Mai mult, nu e vorba doar de un plan bine ticluit ca sa castige mai multi bani din publicitate. Sigur ca e vorba si despre asta, insa dependenta (si in cele din urma, sclavia) fata de insasi sursa nefericirii noastre este parte dintr-o agenda mult mai vicleana. Speculantii și sarlatanii epocii noastre ne pregatesc sa acceptam viitoarea integrare dintre om si masina. Sau, si mai rau, sa o imbratisam.

Nu conteaza ca aceasta perspectiva sinistra a viitorului propusa de acesti transhumanisti este un cosmar dincolo de orice imaginatie. Nu conteaza ca vointa libera va reprezenta un non-sens intr-o lume in care suntem constransi de device-uri pe cai predeterminate. Nu conteaza ca viata privata va fi de neconceput atunci cand fiecare gand va fi monitorizat si analizat in timp real. Nu conteaza ca dizidenta va fi imposibila cand abilitatea noastra de a accesa retelele pe care se bazeaza viata noastra poate fi neutralizata dintr-un buton. Vom fi capabili sa navigam pe internet in capul nostru! Unde ma loghez?

Daca noi credem ca volumul de informatii este astazi coplesitor, asteptati un pic sa vedeti cum veti interactiona cu avatarurile prietenilor vostri intr-o realitate augmentata in timp ce ascultati o muzica pe care doar voi o auziti si ii porunciti Alexei voastre sa va modifice termostatul si sa va comande o pizza la cina.

Deci, ce facem cu toate acestea?

Sa nu credeti ca acesta este un articol cu sfaturi calduroase despre cum sa obtineti mai mult internet, dar v-as recomanda cum sa va setati o limita pentru internet sau sa cautati ceva concret pe internet fara sa navigati fara rost. Toate bune si frumoase, dar nu duc prea departe, nu-i asa?

Pentru ca, daca luam in serios faptul ca aceste instrumente au fost proiectate ca si arme psihologice indreptate impotriva noastra si ca ne conduc spre un viitor transumanist, atunci vom ajunge rapid la o concluzie ce ne da fiori reci pe spinare: de fiecare data cand punem mana pe telefon, de ficare data cand ne accesam feedul de stiri, de fiecare data cand raspundem la notificari pe social media, ne indreptat arma catre cap.

Sau, mai rau, inghitim o picatura de otrava. O picatura sau doua nu ar face mare rau. O mie de picaturi ne-ar imbolnavi, dar probabil ca am supravietui. Doza fatala s-ar putea sa fie mai incolo, dupa o mie de picaturi. Iar daca otrava este suficient de dulce, atunci, ca orice alt dependent, te vei convinge pe tine ca este in regula sa o iei in continuare. La urma urmei, ne putem opri inainte sa ajungem la doza fatala, nu-i așa?

Si care este oricum alternativa? Sa renuntam pur si simplu la tehnologie? Este asta macar posibil?

Acestea nu sunt intrebari retorice, reale cu raspunsuri care au consecinte foarte reale pentru vietile noastre. Si nu mi-au venit aceste intrebari din eter. Imi castig existenta din mediul online. Viata mea rezulta in acest moment tocmai din volumul coplesitor de informatii despre care scriu. Voi stii cand sa ma retrag atunci cand va fi vremea sa-mi cipeze creierul careva, adica, pana aici! Si tu vei sti?

Fii-ti liberi sa imi spuneti daca sunt teatral sau nu, sau ca nu e nimic care sa ma ingrijoreze. Iar data viitoare cand va vine sa puneti dinnou mana pe telefon cand sunteti singuri, in tacere, sau cand va surprindeti ca iar dati scroll fara rost prin feed simtind un gol interior, opriti-va un pic si fiti atenti la acea senzatie pe care o simtiti, apoi faceti un efort si lasati telefonul din mana.

Traducere si adaptare dupa corbettreport.com.