Exista doua conceptii diferite despre stat si politica: cea mecanicista si cea organica. Cea mecanicista afirma omul instinctiv si interesele sale private; ea masoara viata in mod cantitativ si formalist. Cea organica deriva din spiritul uman si se inalta spre unitatea nationala si interesele sale comune; este calitativa, cautand radacini si solutii spirituale.

Vom examina mai intai viziunea mecanicista.

Ea vede in om in primul rand individul instinctiv, cu „dorintele” si „nevoile” sale: fiecare persoana doreste sa munceasca mai putin, sa se bucure mai mult si sa se relaxeze; sa procreeze si sa acumuleze; sa isi pastreze opiniile iresponsabile si sa le exprime fara piedici; sa isi gaseasca cei care gandesc la fel si sa se asocieze cu ei oriunde s-ar afla; sa nu depinda de nimeni si sa exercite cat mai multa putere si influenta. La urma urmei, oamenii se nasc „egali” si, prin urmare, fiecare dintre ei trebuie sa beneficieze de drepturi egale pentru afirmarea dorintelor si nevoilor sale: acestea sunt drepturile inalienabile ale libertatii, care nu pot suporta restrictii. Prin urmare, fiecare persoana ar trebui sa aiba o voce egala in afacerile statului. Pentru atatea persoane vor exista atatea voci egale. Orice isi doreste un om trebuie afirmat si sa nu existe nicio interferenta in acest sens. Permiteti ca oamenii cu pareri similare din toate natiunile sa se uneasca liber; lasati voturile sa fie numarate; majoritatea va decide…

In ceea ce priveste calitatea dorintelor, a planurilor si a intreprinderilor tuturor acestor oameni cu o singura minte, si mai ales motivele si intentiile alegatorilor, nimeni nu trebuie sa se preocupe. Toate acestea sunt protejate de „libertatea” inviolabila, de egalitatea si de votul secret. Fiecare cetatean ca atare este considerat deja rezonabil, luminat, bine intentionat si loial, incoruptibil si onorabil; fiecarui om i se ofera posibilitatea de a-si descoperi „valoarea” si de a-si voala toate planurile si proiectele cu vorbe despre „binele comun”.

democratie, democratia formala

Pana cand nu este prins, acest om nu este un hot; pana cand nu este prins in flagrant delict, el cere respect total. Cel care nu a fost implicat la locul faptei intr-o infractiune (de exemplu, tradare, spionaj strain, conspiratie, mita, risipa, frauda, retele de dama de companie, contrafacere) – este considerat un „gentleman” politic independent de profesia sa si un cetatean cu drepturi depline. Cele mai importante sunt libertatea, egalitatea si numararea voturilor. Statul este un echilibru mecanic al agendelor private (personale si de grup); statul se construieste ca un compromis de forte centrifuge, jucat in performantele actorilor politici. Iar politica ar trebui sa se miste in functie de rezultatele neincrederii reciproce si ale intrigilor concurente.

Din pacate, acest punct de vedere (din cate stiu eu) nu este exprimat nicaieri intr-o forma atat de sincera si precisa. Nu este o doctrina; este pur si simplu o dogma politica nerostita, inradacinata in lume si considerata ca fiind esenta evidenta a democratiei. Toti oamenii sunt formal liberi; toti oamenii sunt formal egali si se lupta intre ei pentru putere, pentru propriile interese, dar sub pretextul unui beneficiu comun.

O astfel de conceptie formala si cantitativa a statului face ca soarta acestuia sa depinda de cine, cum si ce va umple un vid de continut, precum si de acea calitate indiferenta-distanta pe care oamenii si-o permit prin „libertatea” formala. Statul si guvernarea nu sunt decat o oglinda sau o suma aritmetica a ceea ce se face in sufletul masei umane si a simtului sau de dreptate. Ceva fierbe in acest cazan in acelasi timp opac si inatacabil: orice ingerinta este interzisa ca „presiune”, iar orice constrangere sau actiune este denuntata ca „o incalcare a libertatii”. Fiecarui cetatean i se asigura dreptul la cai politice strambe si inselatoare, la proiecte neloiale si de tradare, la vanzarea votului sau, la motive josnice pentru a vota, la comploturi subterane, la tradare nevazuta si la dubla cetatenie secreta – la toate aceste cruzimi care sunt atat de profitabile pentru oameni si care ii tenteaza atat de des.

Cetateanului i se acorda dreptul nelimitat la tentatia si la coruptia altora, precum si la tranzactiile subtile de autoprostitutie. I se garanteaza libertatea de a vorbi cu nesinceritate, mincinos si subtil, precum si de a omite in mod ambiguu si calculat adevarul; i se acorda libertatea de a crede mincinosii si ticalosii sau cel putin de a se preface ca ii crede (in interes propriu, simuland o stare de spirit politic sau opusul sau complet). Iar pentru exprimarea libera a tuturor acestor seductii spirituale i se inmaneaza buletinul de vot. Motivatiile votului trebuie sa fie libere; formarea partidelor nu tolereaza nici o constrangere; a limita propaganda politica inseamna a exercita o constrangere.

Nu este permisa judecarea si condamnarea pentru „opinii politice”: aceasta ar insemna un atac la „constiinta” altuia si o persecutie a convingerilor sale (in germana, Gessinungsjustiz). Libertatea de opinie ar trebui sa fie totala; oficialii guvernamentali nu vor indrazni sa o incalce sau sa incerce sa o restranga. Iar cea mai stupida, mai daunatoare, mai ruinatoare si mai murdara „opinie” este sacrosancta, deja in virtutea faptului ca exista un prost distructiv sau un tradator care a proclamat-o, ascunzandu-se in acelasi timp in spatele inviolabilitatii sale. Este posibil sa-l facem doar sa-si sustina pasiv convingerile? Cum sa-l impiedicam sa puna in practica aceste ganduri, prin soapte, conspiratii, organizatii secrete si acumularea ascunsa de arme?

democratie, democratia formala

Se intelege ca toate acestea dezarmeaza imediat statul in fata dusmanilor si a subversivilor; in acelasi timp, garanteaza acestor dusmani si subversivi libertatea si impunitatea totala. Guvernul este obligat sa asigure poporului libertatea de a fi sedus, in timp ce revolutionarilor si tradatorilor le este asigurata libertatea de a seduce. Este firesc ca rezultatele altor alegeri sa arate succesul acestei seductii garantate. Si astfel regimul va continua pana cand seductia va submina insasi ideea de vot si de disponibilitate de a se supune majoritatii (caci, potrivit formulei revolutionare recent enuntate de Spaak belgian: „Minoritatea nu este obligata sa se supuna majoritatii”). Atunci, votul este inlocuit de rebeliune, iar minoritatea totalitara organizata preia puterea.

Acest lucru inseamna ca conceptul formalist-cantitativ al statului deschide larg usile pentru orice aventura politica, lovitura de stat si revolutie, asa cum observam de la an la an in America de Sud, de exemplu. Si, in realitate, ticalosii lumii ar trebui sa fie complet nebuni daca nu ar observa si nu ar exploata aceasta excelenta oportunitate de preluare a puterii. Este adevarat ca gangsterii americani nu au ajuns la acest punct si si-au tinut atrocitatile in afara politicii, iar mafiotii sicilieni s-au multumit si ei cu venituri private. Dar sa ajungi la o astfel de concluzie nu este deloc dificil. Natura detesta vidul; pe masura ce motivele nobile (religioase, morale, patriotice si spirituale) au slabit si s-au ofilit in sufletele oamenilor, in spatiul gol al libertatii formale vor aparea inevitabil planuri ridicole, malefice, perverse si avare avansate de demagogii totalitari de stanga si de dreapta.

Libertatea formala include libertatea de tradare secreta si de distrugere deschisa. Inca de la inceput, competitia mecanicista si aritmetica a dorintelor private a pregatit in inimile oamenilor posibilitatea unei escaladari oarbe si a unui razboi civil. Atata timp cat fortele centrifuge au fost de acord sa isi modereze cererile si sa gaseasca un compromis, statul a putut mentine echilibrul peste prapastie; dar profetii luptei de clasa s-au razvratit si au adus asupra noastra momentul razboiului civil. Cum se poate opune conceptia formal-mecanicista a statului? Prin indemnul marilor convingatori? Strigate pentru libertatea noastra in pericol? Sau prin idei de umanitarism sentimental, constiinta uitata si onoare calcata in picioare? Dar asta ar insemna „ingerinta”, denuntand astfel libertatea formala si conceptia mecanicista a politicii! Aceasta ar presupune pierderea credintei in aritmetica politica si caderea in pura erezie democratica!

Caci democratia formala nu permite nici un dubiu cu privire la bunele intentii ale cetateanului liber. Jean-Jacques Rousseau a invatat candva ca omul, prin natura sa, este rational si bun, iar singurul lucru care ii lipseste este libertatea. Trebuie doar sa nu-l impiedicam sa scoata din inima sa binevoitoare „vointa generala” calauzitoare, inteleapta, infailibila si mantuitoare… Nu-l deranjati si o va scoate!

democratie, democratia formala

Oamenii au ajuns sa creada in acest lucru acum doua secole. Enciclopedicii si revolutionarii francezi au crezut, iar dupa ei anarhistii, liberalii si sustinatorii democratiei formale din intreaga lume. Au crezut in asa masura incat au uitat chiar si de credinta lor si de pericolele ei: s-a decis ca acest sistem este adevarul cel mai indubitabil si ca in politica el cere veneratie in fata libertatii, un formalism respectuos si o numaratoare onesta a voturilor. Iar acum, doua secole de aceasta practica i-au pus pe politicienii contemporani in fata celui mai mare cutremur politic din istoria lumii…

Ce pot face? Sa restranga libertatea formala? Sa respinga mecanismul dorintei private? Sa aboleasca aritmetica votului? Dar asta ar insemna sa se indoiasca de dogmele sacre ale democratiei moderne! Cine ar risca o asemenea isprava? Cine se va renega pe sine insusi? Si cum se va opune el totalitarilor de stanga si de dreapta?

Daca aceasta este o fundatura, atunci ce urmeaza? Asentimentul fata de deformarile si atrocitatile unui regim totalitar?! Imposibil!

Traducere si adaptare dupa souloftheeast.org.

Recent Posts

Leave a Comment

Tinem legatura?

Daca doriti sa ma contactati, imi puteti trimite un mail folosind formularul de contact de mai jos.

Not readable? Change text. captcha txt
singularitate, singularitatea, fizica cuanticarevolutia bolsevica, 1917, wall street