Exista o divizare fundamentala, in vremurile in care traim, in tu si ceilalti, in interior si exterior. Desi acestea doua din urma sunt intim relationate intre ele, oamenii inca mai credem in paradigma separarii noastre insine de mediul inconjurator si de ceilalti din jur. Semnele, insa, arata altminteri, cum ca suntem cel putin strans conectati.

Din pacate, aceasta divizare isi are fundamentul in egoism, “in primul rand eu, in al doilea rand eu, in al treilea rand, daca se poate, tot eu”. Din fericire, aceasta divizare este ca un strigat de ajutor din partea mintii subconstiente sau inconstiente catre constiinta pentru a o vindeca, pentru a o mantui, pentru a o elibera, caci mintea ne-a fost ranita cu zilele de ieri ca niste “aschii” puternic infipte in strafunduri cauzand rani foarte adanci. Astfel ca este o sarbatoare a bucuriei pentru constiinta care isi descopera ranile, caci inceteaza sa mai sufere.

Dar cum poti sa te vindeci de ranile ultimelor zeci de ani de bestiale torturi ale fratilor contra fratilor, ale privarii de credinta si ale intunericului, ale frigului inuman, ca sa nu mai spunem de ultimele sute de ani sau mii de ani de “cotropiri istorice”? Exista un singur remediu eficient: stiind ca rana nu exista. Astfel se iarta si se uita, iar durerea dispare ca si cand niciodata n-ar fi fost acolo. Confirmarea aceasta trebuie sa aiba ecou pana in strafundurile Fiintei. Redescoperirea de sine insusi e intoarcerea acasa, intoarcerea la valorile omenesti si fiintiale. Nimeni nu poate sa le fi distrus pentru ca ele nu au inceput si nici sfarsit, ele sunt dintotdeauna. Tot ce are inceput si sfarsit este exteriorul, iara bucuria de a le redescoperi este insasi fericirea in manifestarea sa afectiva.

Timpul si spatiul sunt doua coordonate ale aceluiasi lucru. Timpul este activ, iar spatiul este pasiv, receptiv.

Timpul, pentru ateul necredincios, inseamna bani, iar pentru crestin inseamna cunoastere… auto-cunoastere.

Interiorul este cauza, iar exteriorul este efectul.

Interiorul este acasa, iar exteriorul este ratacirea, instrainarea, parasirea caminului familial.

Familia, fratii, prietenii sunt in interior, iar semenii sunt in exterior.

Interiorul este, iar exteriorul exista atata timp cat ii dam importanta, atata timp cat il hranim din seva proprie.

Interiorul este auto-constiinta, iara exteriorul este somnul ratiunii.

interior

Recommended Posts

Leave a Comment

Tinem legatura?

Daca doriti sa ma contactati, imi puteti trimite un mail folosind formularul de contact de mai jos.

Not readable? Change text. captcha txt