Intelepciunea Spirituala a lui Albert Einstein
Last Updated on July 5, 2016 by Patrick
Meditand asupra Necunoscutului cu cel mai faimos savant din lume
Desi a fost cel mai cunoscut om de stiinta din vremurile sale, Albert Einstein a stiut ca nu ar fi putut niciodata sa inteleaga pe deplin cum functioneaza lumea din limitarile mintii umane. Experimentand universul ca un ansamblu armonios, el a incurajat folosirea intuitiei pentru a rezolva probleme, a contemplat misterul lui Dumnezeu in Natura si a aplaudat ideile celor mai mari invatatori spirituali precum Buddha sau Iisus.
In cautarea Omului Cosmic
Urmatoarele pasaje sunt extrase din scrierile sale care exploreaza locul de intalnire dintre stiinta si spiritualitate daruindu-ne o priveliste fascinanta in felul in care Einstein vedea lumea:
“Scoala m-a dezamagit si am esuat. Ma plictisea. Profesorii se comportau precum Feldwebel (sergentii). Vroiam sa invat ceea ce vroiam sa cunosc, dar ei vroiau ca eu sa invat pentru examen. Ceea ce dispretuiam cel mai mult era sistemul competitiv de acolo, si in special sportul. Din acest motiv nu valoram nimic pentru ei si de cateva ori mi-au sugerat sa plec.
Aceasta era o scoala catolica din Munchen. Simteam ca setea mea de cunoastere imi era inabusita de profesorii mei; notele erau singura lor masuratoare. Cum poate un profesor sa inteleaga tineretul cu asemenea sistem?”
Ordine in Univers, dezordine in Mintea Umana
“De la varsta de doisprezece ani am inceput sa suspectez abuzul de autoritate si sa nu mai am incredere in profesori. In mare parte invatam acasa, intai cu unchiul meu apoi cu un elev care venea sa ia masa cu noi odata pe saptamana. Imi dadea carti de fizica si astronomie.
Cu cat citeam mai mult, cu atat ramaneam mai perplex de ordinea Universului si de dezordinea mintii umane, de oamenii de stiinta care nu erau de acord cu felul in care a aparut Creatia, cand si de ce.
Apoi, intr-o zi, elevul care venea la noi mi-a adus “Critica Ratiunii Pure” a lui Kant. Citindu-l pe Kant, am inceput sa banuiesc tot ce am fost invatat. Nu mai credeam in Dumnezeul din Biblie, ci mai degraba in Dumnezeul misterios exprimat in Natura.
Legile de baza ale Universului sunt simple, dar datorita faptului ca simturile noastre sunt limitate nu le putem cuprinde. Exista un sablon al Creatiei.
Daca ne uitam la acest copac de afara ale carui radacini cauta sub pavaj pentru a gasi apa, sau la o floare care isi emana dulcea savoare catre albinele care o polenizeaza, sau chiar la noi insine si la fortele care ne determina sa actionam, putem observa ca noi toti dansam pe o melodie misterioasa si muzicianul care o canta de la o distanta de neatins – orice nume i-am da – Forta Creatoare sau Dumnezeu – scapa oricarei cunoasteri carturesti.
Stiinta nu se termina niciodata pentru ca mintea umana isi foloseste doar o mica parte din capacitatea sa, si explorarea lumii de catre om este de asemenea limitata.”
Experimentand Universul ca un Ansamblu Armonios
“Creatia poate fi spirituala la origine, dar asta nu inseamna ca tot ceea ce este creat este spiritual. Cum sa va explic lucrurile acestea? Haideti sa acceptam ca lumea este un mister. Natura nu este doar materiala sau in totalitate spirituala.
Si omul este mai mult decat carne si oase; astfel, nici o religie nu ar fi fost posibila. In spatele fiecarei cauze este inca o cauza; inceputul sau sfarsitul tuturor cauzelor este inca de gasit.
Totusi, doar un singur lucru trebuie retinut: ca nu exista efect fara cauza si nu exista nici o faradelege in Creatie.
Daca nu as fi avut credinta absoluta in armonia creatiei, nu as fi incercat timp de treizeci de ani sa o exprim intr-o formula matematica. Este doar ceea ce face constiinta omului cu mintea sa ce-l ridica deasupra animalelor si il ajuta sa devina constient de sine insusi si de relatia sa cu Universul.
Consider ca am sentimente religioase cosmice. Nu as putea niciodata sa inteleg cum cineva ar putea sa isi satisfaca aceste trairi doar rugandu-se la obiecte limitate. Copacul de afara este viata, statuia este moarta. Intreaga Natura inseamna viata, iar viata, asa cum observ, il respinge pe Dumnezeul ce seamana cu omul.
Omul are infinite dimensiuni si il gaseste pe Dumnezeu in Constiinta sa. [O religie cosmica] nu are alte dogme decat a-l invata pe om ca Universul este rational si ca cel mai mare destin al sau este sa il contempleze si sa co-creeze prin legile sale.”
Albert Einstein discutand despre Stiinta si Dumnezeu cu invatatorul spiritual Rabindranath Tagore
Dezvaluind Magnigicenta Creatiei
“Imi place sa experimentez Universul ca un ansamblu armonios. Orice celula are viata. Materia de asemenea are viata; este energie solidificata. Corpurile noastre sunt ca niste inchisori si astept cu nerabdare sa fiu liber dar nu garantez ce mi se va intampla.
Traiesc aici si acum si responsabilitatea mea acum este in aceasta lume. Am de a face cu legile naturale. Aceasta este lucrarea mea aici, pe Pamant.
Lumea are nevoie de noi impulsuri morale care, ma tem, ca nu vor veni din partea bisericilor, masiv compromise asa cum au fost de-a lungul secolelor.
Poate ca aceste impulsuri trebuie sa vina de la oameni de stiinta in traditia unui Galileo, Kepler sau Newton. In pofida esecurilor si persecutiilor, acesti oameni si-au dedicat vietile ca sa dovedeasca ca Universul este o singura entitate, in care cred eu ca un Dumnezeu antropomorfizat nu isi are locul.
Savantul autentic nu este miscat de lauda sau prihana, nici macar nu face morala. El dezvaluie Universul si oamenii vin dornici, fara sa fie impinsi, sa vada o noua revelatie: ordinea, armonia, maretia creatiei!
Si pe masura ce omul devine constient de legile uimitoare care guverneaza Universul in armonie perfecta, incepe sa realizeze cat de mic este. El vede meschinaria existentei umane, cu ambitiile si intrigile sale, cu al sau crez “sunt mai bun ca tine”.
Acesta este inceputul religiei cosmice in el insusi; fraternitatea si serviciul adus omului devin codul sau etic. Fara aceste fundamente etice suntem pierduti fara de speranta.”
Imbunatatind lumea cu idealuri, nu cunostinte stiintifice
“Daca vrem sa imbunatatim lumea nu putem sa o facem prin intermediul cunostintelor stiintifice ci cu idealuri. Confucius, Buddha, Iisus si Gandhi au facut mai multe pentru omenire decat a facut stiinta.
Trebuie sa incepem cu inima omului – cu constiinta sa – si valorile constiintei se pot manifesta numai prin serviciul dezinteresat omenirii.
Religia si stiinta merg impreuna. Asa cum am spus si inainte, stiinta fara religie este infirma, iar religia fara stiinta este oarba. Sunt interdependente si au un tel comun – cautarea Adevarului.
Prin urmare este absurd ca bisericile sa proscrie pe Galileo sau altii, si este in mod egal absurd cand oamenii de stiinta spun ca nu exista Dumnezeu. Adevaratul om de stiinta are credinta, ceea ce nu inseamna ca trebuie sa se subscrie vreunui crez.
Fara religie nu exista binefacere. Sufletul care ne-a fost dat fiecaruia dintre noi este miscat de acelasi spirit viu care misca Universul.
Nu sunt un mistic. Incercand sa descopar legile naturii nu are nimic de-a face cu misticismul, desi in fata creatiei ma simt foarte umil. Este ca si cum un spirit se manifesta infinit superior spiritului omului. Prin intermediul cautarilor mele in stiinta am cunoscut sentimente religioase cosmice. Dar nu tin sa fiu numit mistic.
Consider ca nu avem nevoie sa ne facem griji de ceea ce ni se va intampla dupa aceasta viata, atata timp cat ne facem datoria aici – sa iubim si sa servim.
Am credinta in Univers pentru ca este rational. Legea sta la baza fiecarei intamplari. Si am incredere in scopul meu aici pe Pamant. Am incredere in intuitia mea, limbajul constiintei mele, dar nu am incredere in presupunerile privind Raiul si Iadul. Sunt preocupat cu acest timp – aici si acum.”
Este Intuitia cea care dezvolta Omenirea
“Foarte multi oameni cred ca progresul rasei umane se bazeaza pe experimentarea empirica, critica a naturii, dar eu spun ca adevarata cunoastere este de a fi avuta numai printr-o filozofie a deductiei. Caci intuitia imbunatateste lumea, nu doar urmarea unei cai batatorite a gandirii.
Intuitia ne face sa ne uitam la date care nu au legatura si apoi sa reflectam asupra lor pana cand toate acestea pot fi aduse sub o singura lege. A cauta date care se relationeaza inseamna a ne pastra in termenii a ceea ce avem deja in loc sa cautam noi date.
Intuitia este parintele noii cunoasteri, in timp ce empirismul nu este nimic altceva decat acumularea vechii cunoasteri. Intuitia, si nu intelectul, este “Sesam, deschide-te!” al tau insuti.
Intr-adevar, nu este intelectul, ci intuitia cea care dezvolta omenirea. Intuitia ii marturiseste omului scopul sau in viata.
Nu am nevoie de promisiunea eternitatii ca sa fiu fericit. Eternitatea mea este acum. Am doar un singur interes: sa-mi indeplinesc scopul aici unde sunt.
Acest scop nu mi-a fost dat de catre parintii mei si nici de catre mediul in care traiesc. Imi este indus de alti factori necunoscuti. Acesti factori fac din mine o parte din eternitate.”
– Albert Einstein
Sursa textelor: Einstein si Poetul: In Cautarea Omului Cosmic (1983). Dintr-o serie de intalniri pe care William Hermanns le-a avut cu Einstein in 1930, 1943, 1945, 1948 si in 1954.
Sursa: The Spiritual Wisdom of Albert Einstein.
Leave a Reply
Want to join the discussion?Feel free to contribute!