Cand m-am intors din Piatra Craiului ieri, in masina am discutat cu o prietena despre muzica orientala. I-am spus ca am observat ca fetelor, femeilor, le plac sau sunt atrase mult de muzica orientala, atat arabeasca, turceasca, cat si indiana sau iraniana, evreiasca etc. M-a intrebat de ce spun asta si i-am raspuns ca inca nu stiu. Apoi ea mi-a spus ca poate pentru ca aceasta muzica este mai emotionala, mai aproape de natura feminina. Ceea ce este adevarat, din cate am observat, dar nu la asta m-am referit. Am vrut sa spun pentru ca aceasta muzica are un anumit “je ne sais quois” pe care nu mi-l puteam explica, si nici ei. Daca nu mi-l pot explica mie, nu pot explica nici altora.

Dar astazi am inteles de ce. Am inteles ca barbatul prin natura sa masculina este activ, luptator, mereu in competitie (de cele mai multe ori nesanatoasa), este un supravietuitor in asa-zisul tumult al vietii si aceste lucruri il definesc ca fiind barbat. A propos si de trendul pacatos din zilele noastre unde se indeamna copiii, adolescentii sa isi schimbe genul, sexul daca asa vor si nu mai stiu ce sunt sau nu le mai place sa fie ba fete, ori baieti. In fine.. ceea ce mi-a atras atentia este ca barbatii in ziua de azi au cam uitat sa fie tandri, iubitori, mai aproape de natura emotionala a femeii. Nu toti sunt asa, dar sunt unii prea masculini. Excesul niciodata nu este sanatos.

Dar muzica orientala atrage femeile pentru ca le ofera o anumita parte din aceasta tandrete si consolare, speranta si indrazneala in ceea ce priveste viata pur si simplu. Lucru pe care am observat ca noua, barbatilor, baietilor, ne cam lipseste. Este aceasta reciprocitate care hraneste relatiile dintre oameni. Nu intotdeauna trebuie sa fim luptatori. Sunt situatii cand mai trebuie sa si iubim.

De asemenea, muzica orientala ni se pare a fi atemporala, mai ales muzica sufi sau a marilor artisti muzicali din India, mari mistici. Desi religiozitatea, misticismul este cam controversat in prezent pentru ca am fost invatati ce sa gandim si nu cum sa gandim, si astfel gandim la fel ca altii de la care am auzit ca aceste lucruri sunt de evitat. Ni se pare ca ne obliga sa facem ceva, cand de fapt ne indeamna. A indemna inseamna a indica, a chema si nu a obliga, a forta sau a impune. Libera alegere este inaintea tuturor lucrurilor.

Intorcandu-ma in trecut, sa zic asa, amintindu-mi de cum am ajuns sa imi placa si mie aceasta muzica, muzica orientala, mai ales cea Islamica (cuvant iarasi controversat care a ajuns sa fie sinonim cu fanatismul, in zilele noastre), imi aduc aminte ca faceam cu niste prieteni o mica meditatie. Ca muzica de fundal era o melodie new age cu influente arabesti sau islamice care se numea “Arabic Dawn”. Nu stiu cine ii era autorul.

Ascultand aceasta melodie, pentru ca mi-a placut mult si nu m-am putut abtine, m-am transpus cu imaginatia in desert, undeva prin Arabia sau Siria, ori in Sahara, langa Cairo, pe undeva in lumea Islamica. Priveam cu ochii mintii acel peisaj extraordinar de frumos si eram extaziat de maretia sa. Apoi mi-am imaginat cum in zare, in departare se afla un oras oriental precum Damasc sau Aleppo, ori Cairo sau Teheran, Bagdad etc. Am zburat imediat cu imaginatia catre acel oras si am intrat pe strazile sale. Vedeam acolo multa lume, oameni imbracati in straie orientale frumos decorate in stil arabesc, persan sau sirian, cu turbane pe cap, cu burqa, cu barbi etc. Aici mi-am adus aminte si de Bolero-ul lui Ravel.

Apoi am intrat intr-un caravanserai unde multa lume facea comert ba cu mirodenii, cu tesaturi, cu matasuri fine, frumos decorate in stilurile amintite mai sus, cu damascuri sau cu ceaiuri. Vedeam oamenii cum veneau si plecau cu camilele lor, ori cu magarii etc. Apoi mi-am imaginat un batran cu turban asezat pe un covoras cantand la un instrument de suflat, din acela precum duduk-ul lui Djivan Gasparian, si incantand o cobra care iesea dansand extaziata dintr-un cosulet impletit.

Mai apoi, acasa am inceput sa ma documentez, sa caut muzica orientala. Am simtit nevoia sa ascult dinnou aceasta muzica. Era ceva ce ma atragea in mod profund la ea si nu m-am abtinut si mi-am construit o arhiva cu muzica orientala.

Iar acum, Imi aduc aminte de Omar Faruk Tekbilek si muzica sa, de albumele “One” si “Mystical Garden” dar si altele, precum “Dance into Eternity” si de melodiile “Ahava Yeshana (Old Love – sau Vechea Dragoste)” si “Call to Prayer (chemarea la rugaciune)” de pe albumul Fire Dance. Acestea ma transpun in moscheiele lor cu minunatele minarete si damascuri care impodobesc aceste temple de intelepciune. Apoi imi aduc aminte de Ramadan-ul lor si de cei cinci piloni ai Islamului. Apoi mai este si muzica din celebrul film Bab Aziz… Nu uit, de asemenea, Seara Trandafirilor .

Nu inteleg, inca, de ce oamenii fug de religie considerand o alta forma de impunere umana si il categorisesc pe Dumnezeu sau pe Allah, oricum l-ar numi este acelasi, cel putin asa se pare, ca fiind tiranic, despotic si ca ii place sa biciuiasca pe oameni oricand are chef. Cum pot acei mistici sa fie niste oameni asa de puternici spiritual, sufleteste si atrag atat de mult pe ceilalti catre religiozitate prin faptele si preceptele lor, daca ar fi niste fanatici care forteaza oamenii sa faca ce spun ei? Oare nu cumva am interpretat noi gresit toata aceasta chestiune? Cat de imprudenti suntem! Credem mereu ce spun altii dar nu ce spune Dumnezeu.

Dar Dumnezeu vorbeste si prin arta pe care cei care il traiesc sau l-au trait, o fac. Asta se poate vedea peste tot inclusiv in muzica acestor mari mistici. Indemnul la reverenta, la respectul fata de viata, fata de Originea Vietii si fata de noi insine!

Revenind, oarecum, in zilele noastre, in data de 8 iunie 2014, ma aflam pregatit sa contemplez si sa fotografiez rasaritul de pe Varful Ascutit al Masivului Piatra Craiului (un masiv muntos absolut deosebit unde am trait multe lucruri, unde aventura a fost mereu cuvantul cheie – am sa ma mai intorc in acesti munti…). Si am fost rasplatit. Peisajul pe care il aveam acolo mi-a intarit si mai mult credinta si respectul fata de Natura, fata de aceasta Creatie a lui Dumnezeu. Simteam un sentiment extaziant de uimire fata de privelistea dinaintea ochilor mei. Un loc pe care nu puteam decat sa il respect si sa fac reverente in fata sa.

Asadar, Shalom Aleichem, As-salamu alaykum, Pacea sa fie cu voi si cu familiile voastre! Spor in toate! 😀

Indemn catre reverenta inimii linistite-bth

Recommended Posts

Leave a Comment

Tinem legatura?

Daca doriti sa ma contactati, imi puteti trimite un mail folosind formularul de contact de mai jos.

Not readable? Change text. captcha txt