Gerry Nolan – MAREA CAPITULARE: Washington vine târâș la Moscova

Un articol al unui jurnalist american Gerry Nolan, aflat în proximitatea comisiei americane organizate pentru a realiza pacea finală din Ucraina.

Un război început de globaliști (nu de Ucraina, ei nu au avut nici un cuvânt de spus, decât prin trădători, cam cum suntem noi acum), un război început în 2014 după Euro-maidan prin atacarea de către naziștii ucraineni a teritoriilor din Ucraina locuite de ruși și prin șicanarea frecventă a trupelor rusești de la frontieră. Au alungat peste 70 de mii de ucraineni in Rusia unde li se pregătiseră un adevărat orășel, evoluat dintr-o tabără de refugiați. Până în 2022 războiul pornit de ucraineni era în toi și se forța reacția Rusiei considerată nepregătită să reziste unui război total, toți așteptându-se la o reacție slabă și la o victorie sigură a globaliștilor. Între timp toate țările BRICS s-au repoziționat și au acționat în comun. A fost o luptă UE + NATO împotriva restului lumii. Nu s-au făcut publice alianțele economice și militare care s-au realizat în spatele Rusiei, lăsând impresia că Rusia e singură. Între timp exporturile rușilor s-au dublat, iar „sancțiunile” au avut efect invers, distrugând doar economiile occidentului. Toate activele bancare rusești blocate de globaliști au fost doar ale rușilor alogeni și ale inamicilor Kremlinului, o altă victorie subtilă a Moscovei. Economia Rusiei acum este la un punct maxim istoric iar alianțele realizate între timp au cristalizat definitiv și ireversibil o nouă polarizare geopolitică la nivel mondial. Unde suntem noi? Ultimii la coadă în spatele perdanților. Încă ne „organizăm” pentru a ajuta Ucraina să câștige în război!

A consemnat pentru dumneavoastră Marvin Atudorei.

Imperiul a clipit. După ani de război prin intermediari și pământ pârjolit, miliarde de dolari aruncate în cuptorul unui stat ucrainean în colaps, și nesfârșite predici de pe altarul excepționalismului NATO, Washingtonul a oferit în cele din urmă — în liniște — o propunere acceptabilă Moscovei. Cuvântul „acceptabil”, rostit calm de consilierul Kremlinului Yury Ushakov, nu este o simplă notă de subsol diplomatică. Este dangătul clopotului: o recunoaștere că Occidentul, după ani de fanfaronadă, minciuni și vărsare de sânge, este acum partea care caută un acord. Se pare că este gata să capituleze în fața condițiilor Rusiei. Această zi era inevitabilă, fie că vine acum, fie că Washingtonul mai alege puțină umilință în plus.

Să renunțăm la iluzii. Kremlinul nu a renunțat niciodată la cerințele sale de bază — cerințe care nu sunt ideologice, ci legate de supraviețuirea existențială:

• recunoașterea noilor teritorii rusești, acum înscrise în constituția Federației Ruse;
• o Ucraină neutră și demilitarizată;
• și, mai presus de toate, încetarea expansiunii NATO la granițele Rusiei.

Acestea nu au fost sugestii. Au fost linii trasate în oțel. Și totuși, acum, brusc, aflăm că Statele Unite — prin trimisul special Steve Witkoff — au făcut o propunere pe care Rusia este „pregătită să o ia în considerare”. Asta nu e pace prin putere. E capitulare prin epuizare.

Ushakov, diplomat versat, a descris întâlnirea drept „constructivă și de afaceri”. Dar dincolo de decor stă o schimbare geopolitică profundă. Pentru ca Kremlinul să ia în calcul oferta americană, aceasta trebuie deja să conțină recunoașterea implicită a victoriilor Rusiei — pe câmpul de luptă, în plan economic și în realitatea emergentă a lumii multipolare. Nu e o negociere între egali. Este o ajustare tardivă a realității de către un imperiu care nu mai controlează nici narațiunea, nici frontul, nici viitorul.

Prezența lui Steve Witkoff la Moscova spune multe. Magnat imobiliar transformat în mesager diplomatic, el nu poartă bagajul lui Blinken, disperarea lui Sullivan sau aroganța lui Nuland. Rolul lui e clar: să livreze un mesaj, nu să mimeze forța. Să caute o cale de ieșire — nu dintr-o poziție de putere, ci din ruinele unei înfrângeri strategice. Același Washington care odinioară visa să fărâmițeze Rusia, acum bate la ușă pentru reconciliere, nu cu triumf, ci cu condiții impuse de reziliența Moscovei.

Între timp, declarația Secretarului de Stat Marco Rubio — „suntem cu siguranță mai aproape de pace azi decât ieri” — sună ca efortul unui om care încearcă să salveze aparențele în fața unei prăbușiri. Administratorii imperiului sunt forțați să accepte ceea ce restul lumii a înțeles deja: Rusia a supraviețuit sancțiunilor, a depășit războiul hibrid și a ieșit mai suverană ca niciodată. Rubla trăiește. Producția de armament rusesc este la niveluri record. Iar Sudul Global nu mai se teme să sfideze ordinea occidentală.

Urmează, poate, un summit între Putin și Donald Trump, vehiculat a avea loc în Emiratele Arabe Unite — un fel de „Geneva” a diplomației multipolare. Nu e o coincidență. Trump, în ciuda haosului său, a fost ultimul președinte american care l-a tratat pe Putin ca pe un egal, nu ca pe o caricatură. O întâlnire pe teritoriu neutru ar simboliza înmormântarea excepționalismului occidental și nașterea unui nou ritm diplomatic: unul care trece prin Moscova, Abu Dhabi, Astana și Beijing, nu prin Bruxelles și Washington.

Acest moment nu este despre „pace” în sensul naiv occidental. Este despre recalibrare. Poate că Occidentul începe, în sfârșit, să înțeleagă — prea târziu — că nu mai poate dicta termenii civilizațiilor mai vechi, mai răbdătoare și mai adânc înrădăcinate decât el.

Războiul Rusiei nu a fost niciodată doar despre Ucraina. A fost despre sfârșitul unei epoci.

Iar cu cuvintele „ofertă acceptabilă”, Moscova transmite că era impunității occidentale a luat sfârșit.

Imperiul a venit să vorbească. Moscova a ascultat — pentru că deja câștigase.

— Gerry Nolan