Fotografia Muzicii: Misterul Evident

Last Updated on November 22, 2016 by Patrick

Unde cuvintele dau gres, muzica vorbeste.
Hans Christian Andersen.

Cand am inceput proiectul “Fotografia Muzicii” nu am stiut la ce sa ma astept, dar am simtit nevoia sa-l realizez si am avut in minte un singur scop, o singura nazuinta: stiam ca exista muzica in fotografie. Ochii, mainile si aparatul imi erau atrase intr-acolo si nu am stiut ce as fi putut sa gasesc.

De-a lungul ultimilor zece ani, am invatat sa nu separ niciodata arta de stiinta, religie si filozofie, si anume, componentele de baza ale cunoasterii universale, atunci cand vorbesc despre chestiuni ca acestea. In realitate, nu sunt separate niciodata, ci vin impreuna intr-un pachet complet, daca vreti. Si astfel, nu am putut sa le despart. Nu m-ar fi lasat inima. :)

Am, de asemenea, o afinitate pentru Mama Natura, pentru lumea naturala si pentru tot ceea ce Ea a creat. Contemplez Creatia in toata gloria si splendoarea sa si astfel, timpul, pentru mine, nu este nici aproape, nici departe, nici devreme, nici tarziu, pur si simplu nu mai este. Este totul un prezent continuu.

Ma simt, intr-adevar, atemporal, ca un fir de nemurire si vesnicie cufundat in actul de a privi spectacolul Naturii ce mi se desfasoara in fata ochilor. Oriunde as putea fi, intr-o padure, pe o stanca, pe malul unui lac sau pe dealuri sentimentul, sau reverenta, este mereu acolo, cu mine.

Contemplarea aduce cu sine un anumit tip de sentimente care nu pot fi descrise in cuvinte, dar m-am gandit sa le cant. Insa nu inca. Mai intai, vreau sa le fotografiez si sa prezint ceea ce am vazut si simtit dincolo de masuratorile aspectelor tehnice impuse al taramului rece, intelectual al gandirii umane. Acestea ultime nu imi sunt de folos cand vreau sa exprim aceste lucruri. Numai intuitia imi este.

Gandesc ca muzica este un limbaj universal care vorbeste fiecarei fiinte umane si activeaza aceleasi virtuti ale Sufletului indiferent cine este persoana in cauza care o asculta. Este un caz special in ceea ce priveste Natura, totusi.

Calitatile luminii, stapanirea Soarelui asupra Pamantului de atatea milioane de ani, este ceea ce da viata simfoniei sau simfonie a vietii. La un moment dat se da tonul in mintea noastra in mod relativ, caci nu exista nici a incepe si nici a termina. Este pur si simplu ca noi preferam o singura piesa muzicala din cantecul mai mare al Universului. Asadar, exista doar un singur cantec al Universului. Uni-vers, un singur vers. :)

Un alt lucru pe care l-am observat este ca Natura nu-si reveleaza secretele oricui, ci unora care sunt dispusi sa le primeasca, celor care se si pun pe ei insisi in starea de a coopera cu Ea si de a primi fara sa adauge mesajului comentariile lor. Restul este ascuns, voalat maselor ramanand doar elemente in indeplinirea planului sau economic universal. Hrana trebuie distribuita celor infometati, precum frumusetea trebuie impartasita celor care o cer.

Chiar acum imi amintesc un lucru teribil despre documentarele de natura ale foarte popularelor posturi de televiziune de acest gen din lumea noastra, pe care le-am respectat foarte mult pana cand am aflat acest lucru, si anume faptul ca manipuleaza intelectual aspectele lumii naturale adaugandu-si parerile subiective si, pe deasupra, eronate despre subiectele naturale pe care le descriu in mod particular pentru a schimba opinia publica ca sa o creada pe a lor. Ati observat ca, atunci cand mergeti in salbaticie, in natura, ceea ce vi s-a spus in documentarele de natura nu este chiar adevarat, de fapt, poate chiar deloc? Asta am facut eu si am fost socat sa realizez ca ceea ce stiam despre salbaticie este in mare parte gresit, iar lumea naturala imi scapa oricarei incercari de a o interpreta pana la punctul in care ma face sa nu o mai inteleg deloc. Apoi, am luat o decizie esentiala de a nu o mai interpreta si altceva m-a miscat si s-a miscat in mine: partea superioara a centrului de gravitate emotionala a sentimentelor mele (de la cele mai simple emotii, pana la cele mai complexe sentimente). In acest punct am inceput sa gandesc si sa simt diferit si, in mod natural, citesc peisajul, citesc Natura asa cum ar fi trebuit sa le citesc de la bun inceput. Fumul prejudecatilor de odinioara palea si am putut vedea clar.. si am putut intelege pe masura ce intuitia mea a revenit la viata.

Si s-a activat inca odata, ca si in trecut, nu cu mult timp in urma, si puterea imaginatiei in mine. Si nu numai, dar am inceput sa ascult ceea ce are Natura sa spuna, semnele, simbolurile, mesajele rasunau tare si clar in urechile-mi si in mintea-mi.

Totusi, muntii, in mod special, au o anumita aura si mister pe vreme de excentricitati atmosferice. Dau un spectacol ca nici un altul, propriul lor spectacol in cel mai natural, unic si original mod posibil. Puterea, maretia muntilor in propriul lor spectacol atmosferic este un cantec special, o simfonie, daca vreti, a Magnus Opus-ului Mamei Naturi. Canta unicitatea, vitejia, simtul de aventura si rabdarea in a indura milioanele de ani de cioplire in piatra.

Cei care sunt prinsi in tumultul de fiecare zi a “ce se mai intampla?!”, a scorurilor, calculelor si a sederii in marele oras nu vor vedea niciodata o asemenea performanta. Ochii si urechile lor sunt inchise.

Save

Save

Save

Save