Fara Aer

Last Updated on August 1, 2016 by Patrick

Ce ne facem noi fara Aer? Vântul nu ar mai sufla, apa nu ar mai curge, pamantul nu s-ar mai cutremura, focul nu ar mai arde, iar fulgerul nu ar mai scânteia.

Ne-am sufoca ar raspunde unii, neam sufocat ar raspunde altii. Oximoron, joc de cuvinte, ce este? Doar o sugestie…

Arde mocnit, focul, in unii dintre noi. Cand pui capac asa se intampla. Se astupa supapele si atunci se creaza o tensiune inauntru care la un moment dat dã pe dinafara!

Dar cine a inchis ermetic supapele de nu mai rasufla pe nicaieri nici pic de Aer? Unii, si ei, sufocati, de asemenea. Innabusirea propriilor lor sperante pare ca ii amuza. Dar dupa ce isi vad roadele faptelor lor, cand sapa groapa altuia si cad singuri in ea, atunci urla innecati de durerea si scrâsnirea dintilor pe care o traiesc in propria carne aici si acum.

Faptele sunt facute sa-ti trezeasca ochii. Casca-i bine! Prin ei vezi rezultatele si consecintele neobrazarii tale.

Cu viteza unui fulger codul genetic se schimba. Parintii tai devin copiii tai si atunci, se spune, ca o iei de la capat. Aceasta miscare aparent perpetua, si in fond limitata la un cerc vicios ce se invarte datorita inhalarilor si rasuflarilor tale, este guvernata de fantazma neputintei.

Aceasta imaginara guvernanta ca o educatoare obraznica ce reflecta gloantele oarbe pe care le proiectezi in vazduh si lava scuipata a gurii tale are un singur sfârsit: libera alegere!

Dupa mii de ani de durere si repetare a acestor fantezii cristalizate in lumea de carne si oase, intr-un târziu ne trezim, ne ridicam de jos, ne scuturãm de praf si nu mai cadem in aceeasi groapa care ne-a consacrat ca fiind cei mai tari din parcare cu parcarea goala.

Dar cine are urechi sa auda vântul prin sãlcii? Pana si aceste supape au fost astupate. Problema cea mai mare este ca se datoreaza unor educatori ne-la-locul-lor. Nu aveau ce cauta printre noi. Dar cine i-a adus aici? Cine i-a atras daca nu noi insine? Si atunci cu ce am gresit?

Nemultumirea, ignorarea propriilor bunuri din casele noastre si uitarea de sine ne-a adus in pragul falimentului sufletesc. Dar mai intai a fost pacatul originar, acela ce ne-a facut sa ne reproducem in conditiile in care ar fi trebuit sa ne crestem gradina casei noastre si nu copiii altora. Traim pana si vietile altora.

Un somn letargic se napusti asupra noastra, iar incapatanatul refuza sa iasa la iveala, sa fie vazut in lumina. Nu-i nimic! Din cand in cand mai scoate coada si atunci il depistam si ne dam seama cine suntem.

Apa, Foc, Aer si Pamant! Veniti la chemarea noastra!