Este Constiinta puntea dintre Stiinta si Religie?

Last Updated on May 4, 2016 by Patrick

Stiinta si Religia par adesea a fi doi poli opusi – si de multe ori chiar sunt. Dar cred ca acestea doua pot fi, si in cele din urma vor fi, unite, iar punctul lor de intalnire va fi Constiinta Umana.

Faptul ca suntem fiinte ce poseda o constiinta este lucrul cel mai evident al existentei noastre. Intr-adevar, tot ceea ce cunoastem mereu sunt gandurile, imaginile si sentimentele care apar in constiinta noastra. Cu toate acestea, in ceea ce priveste stiinta occidentala, nu este nimic mai greu de explicat. De ce ar trebui ca procesarea complexa a informatiilor in creier sa duca la o experienta personala interioara? De ce nu se duce totul in intuneric, fara nici o constientizare? De ce nu avem deloc o viata interioara?

Acest paradox – existenta de netagaduit a constiintei umane stabilita in pofida absentei oricarei explicatii stiintifice satisfacatoare – sugereaza ca ar putea fi ceva in neregula cu viziunea stiintifica actuala asupra lumii. Majoritatea oamenilor de stiinta presupun ca constiinta apare intr-un fel sau altul din materia neinsufletita. Dar daca aceasta presupunere nu ne duce nicaieri, poate ar trebui sa luam in considerare o alta viziune asupra lumii, pe care o gasim in multe traditii metafizice si spirituale. Acolo, constiinta este considerata a fi o componenta esentiala a Universului, fundamentala precum spatiul, timpul si materia.

Interesant este ca extinderea modelului stiintific pentru a include si constiinta in acest fel, nu ameninta niciuna dintre concluziile stiintei moderne. Matematica ramane aceeasi, la fel si fizica, biologia, chimia, precum si toate celelalte din descoperirile noastre despre lumea materiala. Ceea ce se schimba este intelegerea noastra de noi insine. Daca constiinta este intr-adevar fundamentala, atunci invataturile marilor intelepti si mistici incep sa aiba dinnou sens.

Cei care au patruns in esenta mintii lor au descoperit intotdeauna o legatura profunda cu fundamentul tuturor fiintelor. Sensul de a fi un individ – acel sentiment al identitatii pe care cu totii il cunoastem atat de bine, dar il gasim a fi atat de dificil de definit – se dovedeste ca nu este atat de unic, la urma urmei. Lumina constiintei care straluceste in mine este aceeasi lumina care straluceste in voi, aceeasi lumina ce straluceste printr-o multitudine de minti.

Unii au exprimat aceasta unire interioara declarand “Eu sunt Dumnezeu”. Pentru religia traditionala, aceasta suna a blasfemie. Cum poate o fiinta umana “de joasa speta” sa pretinda ca el sau ea este Dumnezeu, Cel Atotputernic, Suprem, Fiinta? Pentru stiinta moderna, asemenea afirmatii nu sunt altceva decat auto-amagire. Fizicienii au scrutinat spatiul in adancime, inapoi in profunzimea timpului la inceputul creatiei, in jos inspre structura adanca a constituentilor fundamentali ai materiei. In fiecare caz, ei nu au gasit nici o dovada de Dumnezeu; de asemenea nici o nevoie de Dumnezeu. Spun acestia ca Universul pare sa functioneze perfect fara nici o asistenta divina.

Dar atunci cand misticii vorbesc despre divin, ei nu vorbesc despre o fiinta supranaturala, suprema, care conduce modul de functionarea a universului; ei vorbesc despre lumea interioara. Daca vrem sa-l gasim pe Dumnezeu, trebuie sa privin in taramul “mintii profunde” – un taram pe care stiinta are inca sa-l exploreze.

Cand o va face, ar putea sa descopere ca s-a angajat intr-o cursa care in cele din urma ii va conduce pe savanti catre a imbratisa spiritul si – sa indraznim a o spune – pe Dumnezeu. Pentru establishment-ul stiintific, inradacinat intr-o viziune materialista asupra lumii, acest lucru este o anatema. Dar asa a fost si notiunea de sistem solar acum patru secole.

Sursa: Is Consciousness the bridge between Science and Religion.