Mi-a parvenit astazi un citat foarte puternic de-al lui Ronald Reagan, cel de-al 40-lea presedinte al SUA. Sa vedem:

„Saracia unui popor este cea mai corecta pedeapsa pentru prostia lui.”

Si mi-a venit intrebarea la care am reflectat, cu privire la acest citat: este Adevarul cinic sau pur si simplu gol-golut si verde-in-fata? Dur, contondent, radical, dar adevarat ceea ce spune. Cum ne asternem, asa dormim, spune o veche si inteleapta vorba romaneasca.

Dar sa analizam aceasta zicala a respectivului ex-presedinte.

Saracia, ne spune, este consecinta directa si contondenta a ignorantei fiecaruia dintre noi. Cat se poate de adevarat, de indata ce saracia, a fi sarac, a nu avea bani, a nu detine avutie, a nu detine inclusiv proprietate si a nu avea mijloacele de supravietuire de zi cu zi, este o suita de alegeri pe care le facem in viata, ca si bogatia.

Cu toate ca unii se nasc in puf, iar altii in cartierele de saraci, de oameni mizeri, fara adapost etc., exista o cauza pentru ambele extreme. Bogatul este bogat nu numai pentru ca a ales acest lucru, dar a depus efortul de a acumula avutie, iar saracul de a o pierde, chiar si de a pierde mijloacele de supravietuire.

Se spune ca saracia este o consecinta a avaritiei, lacomiei si risipei pe care o facem in viata. Dar ati putea sa spuneti ca cei lacomi astazi sunt foarte bogati, chiar cei mai bogati din lume. Nu v-as contrazice, numai ca una este bogatia acumulata prin jafuri internationale si asasinate economice, prin hegemonie financiara si monopol comercial, cu toate concurentele neloiale, si alta este bogatia acumulata in mod cinstit.

Mai mult de atat, risipa este si datorata risipei de energie creatoare. Cei mai potenti sunt dintre cei mai bogati, iar risipa acestei energii duce la mizerie, la pierderea norocului, Fortunei, la esecul in afaceri si altele asemenea, care duce la saracirea populationala. Cu alte cuvinte, asa cum ne pierdem valorile interioare, asa ne pierdem si bogatia exterioara. Si in mod misterios nici macar nu se mai lipeste de noi pana nu incepem a fi casti. Si nu e un subiect tabu, ci o realitate dureroasa pentru multi dintre noi.

Acumularea si pastrarea avutiei din avaritie face ca rezervele economice sa nu circule. Banii circula oricum, insa depinde cum si in ce scop, in ce motiv. Daca circuitul este unul bazat pe corectitudine si nu pe escrocherii, specula si inselaciune, atunci nimeni nu este sarac.

Un prieten imi spunea ca azi, in epoca digitala, numai cine nu vrea nu face bani. Mi s-a parut cat se poate de corecta vorba lui, de indata ce exista mii si mii de metode de a monetiza propriile talente, capacitati, activitati, si atunci numai cine nu doreste nu castiga nimic pe plan economic.

Dar prostia? De ce este prost un popor care este pedepsit cu saracia? Nu as spune „pedeapsa”, ci mai degraba sanctiune. Acest cuvant are o radacina numita sanct-. Cu alte cuvinte sfant. Te sfintesti, te cumintesti atunci cand esti sanctionat, iar aceasta nu e pentru a te pedepsi, ci pentru a te invata o lectie si a te vindeca de wrongdoings, de greseli. Si atunci nu vei mai alege saracia si nu vei mai sta in ea. Dispare din viata ta.

Un popor destept este un popor bogat. La noi, in Romania, au existat si inca exista tarani instariti. Acestia au o istorie straveche datata inca de pe vremea tracilor. Erau nobili tarabostei care erau proprietari lucratori de pamant. Si cum traiau ei aproape de natura erau foarte inteligenti si intelepti. In satele lor aveau inteleptii satului.

In epocile mai aproape de noi avem prostii satului care sunt pusi in functii publice. Ei sunt acei santajabili ignoranti care sunt pusi pe furtisaguri si pe risipa a ceea ce se numeste avutia publica, avutia poporului. Dar ei sunt lasati sa o faca, le este permis. Aici este prostia poporului respectiv ca nu pun in functii oameni competenti, cinstiti, corecti si cu bun simt si constiinta, in loc de corupti si coruptibili cu slabiciuni launtrice si scheleti in debara. Aici zace prostia si frica.

Mai mult de atat, se lasa oamenii condusi de marii acumulatori de bogatii care ii tin sub control ca sa nu produca local tot ce au nevoie. Si de ce sa o faca daca exista fabrici, uzine si mari magazine care sa le produca si distribuie tot ce au nevoie? Aparent au nevoie de toate acelea, dar stim bine ca piata e plina de lucruri de care nu am avea nevoie.

Poporul destept produce totul local, prin proprii lor oameni, cetateni, producatori. Nu au nevoie de marile corporatii si marile investitii internationale. Ati putea spune ca nu ar avea banii necesari pentru infrastructura si pentru proiectele de viitor la nivel mare. As spune ca banii ar circula in interior, iar exporturile de produse finite si nu de materii prime, le-ar aduce profituri imense. Nu toate tarile au ce putem noi produce si viceversa.

Centralizarea capitalurilor si controlul asupra resurselor au dus mereu la crize economice peste tot in lume. Cum s-au finalizat? Prin revolutii sangeroase si convulsii sociale. Poporul si-a invatat lectia? Nu. Consecinta tuturor acestora? Saracia, adica lipsa clasei de mijloc, extremele intre cei bogati si cei saraci. Solutia? Desteptarea si gata cu lenea, frica si prostia. Sa facem noi, si nu altii pentru noi!

Am consemnat

Recent Posts

Leave a Comment

Tinem legatura?

Daca doriti sa ma contactati, imi puteti trimite un mail folosind formularul de contact de mai jos.

Not readable? Change text. captcha txt
revolutia bolsevica, 1917, wall streetsinuciderea unei civilizatii, civilizatie