De ce am speranta fata de viitorul lumii – Dalai Lama

Last Updated on June 20, 2016 by Patrick

Mesajul lui Dalai Lama in lume

Aproape sase decenii au trecut de cand am plecat din patria mea, Tibet, si am devenit un refugiat. Gratie amabilitatii guvernului si oamenilor din India, noi, tibetanii ne-am gasit o a doua casa unde putem trai in demnitate si libertate, putand sa ne pastram limba, cultura si traditiile Buddhiste vii.

Generatia mea a fost martora la atata violenta; unii istorici estimeaza ca mai mult de doua sute de milioane de oameni au fost ucisi in conflicte in secolul al XX-lea.

Astazi, nu se intrevede nici un sfarsit pentru violentele oribile din Orientul Mijlociu, care, in cazul Siriei, a condus la cea mai mare criza a refugiatilor dintr-o generatie. Atacuri teroriste groaznice – asa cum ne-am amintit cu tristete in acest weekend – au creat frica adanc inradacinata. Desi ar fi usor sa avem un sentiment al deznadejdii si al disperarii, este cu atat mai necesar in primii ani ai secolului XXI sa fim realisti si optimisti.

Avem multe motive sa fim plini de speranta. Recunoasterea drepturilor universale ale omului, inclusiv dreptul la auto-determinare, s-a extins dincolo de orice ne-am imaginat cu un secol in urma. Exista un consens international, care se afla in crestere, care sprijina egalitatea de gen si respectul pentru femei. In special in randul generatiei tinere, exista o respingere pe scara larga a razboiului ca mijloc de rezolvare a problemelor. Peste tot in lume, multi fac munca valoroasa pentru a preveni terorismul, recunoscand adancimea neintelegerii si a ideii de dezbinare intre “noi” si “ei”, care este atat de periculoasa. Reducerea semnificativa a arsenalului de arme nucleare al lumii inseamna ca stabilirea unui calendar pentru reduceri suplimentare si in cele din urma eliminarea armelor nucleare – un sentiment pe care presedintele Obama l-a reiterat recent in Hiroshima, Japonia – nu mai pare un simplu vis.

Notiunea de victorie absoluta pentru o parte si cea de infrangere pentru cealalta parte este de-a dreptul depasita; in unele situatii, dupa un conflict, suferinta apare dintr-o stare care nu poate fi descrisa ca fiind nici razboi, nici pace. Violenta cauzeaza inevitabil mai multa violenta. Intr-adevar, istoria a demonstrat ca rezistenta nonviolenta deschide calea democratiilor mai durabile si pasnice si are mai mult succes in eliminarea regimurilor autoritare decat luptele violente.

Nu este de ajuns pur si simplu sa ne rugam. Exista solutii pentru majoritatea problemelor cu care ne confruntam; noi mecanisme de dialog trebuie sa fie create impreuna cu sisteme de educatie pentru a insufla valori morale. Acestea trebuie sa isi aiba baza in perspectiva ca noi toti apartinem unei singure familii umane si ca impreuna putem lua masuri pentru a aborda provocarile globale.

Este incurajator faptul ca am vazut multi oameni obisnuiti in intreaga lume, care au aratat mare compasiune fata de situatia dificila a refugiatilor, de la cei care i-au recuperat de pe mare, la cei care i-au luat in grija si le-au oferit sprijin si prietenie. Fiind un refugiat eu insumi, am o puternica empatie pentru situatia lor si cand observam agonia lor, ar trebui sa facem tot ce putem ca sa ii ajutam. De asemenea, pot intelege frica oamenilor din tarile gazda, care se pot simti coplesiti. Combinatia de circumstante atrage atentia asupra importantei vitale a actiunii colective pentru a restaura pacea autentica pe pamanturile in care ajung acesti refugiati.

Refugiatii tibetani au, in primul rand, experienta faptului ca au trait astfel de circumstante si, desi nu am putut inca sa ne intoarcem in patria noastra, suntem recunoscatori pentru sprijinul umanitar pe care l-am primit de-a lungul deceniilor de la prieteni, inclusiv de la oamenii din Statele Unite.

O alta sursa de speranta este cooperarea reala a natiunilor lumii catre un scop comun evident in acordul de la Paris privind schimbarile climatice. Atunci cand incalzirea globala ameninta sanatatea acestei planete, care este singura noastra casa, numai prin luarea in considerare a interesului global, interesele locale si nationale vor fi indeplinite.

Am o legatura personala cu aceasta problema deoarece Tibetul este cel mai mare platou din lume si este epicentrul schimbarilor climatice, incalzindu-se aproape de trei ori mai repede decat restul lumii. Este cel mai mare depozit de apa din afara celor doi poli si sursa celui mai extins sistem de ape curgatoare de pe Pamant, critic pentru zece dintre natiunile cele mai dens populate din lume.

Ca sa gasim solutii pentru crizele de mediu si pentru conflictele violente cu care ne confruntam in secolul al XXI-lea, avem nevoie sa cautam noi raspunsuri. Desi sunt un calugar Buddhist, eu cred ca aceste solutii se afla dincolo de religie in promovarea unui concept pe care il numesc etica seculara. Aceasta este o abordare pentru a ne educa pe noi insine in baza descoperirilor stiintifice, experientei comune si a bunului simt – o abordare mai universala pentru promovarea valorilor noastre umane comune.

De-a lungul a mai mult de trei decenii, discutiile mele cu oameni de stiinta, cadre didactice si asistenti sociali din intreaga lume au revelat probleme comune. Ca rezultat, am dezvoltat un sistem care incorporeaza o educatie a inimii, care se bazeaza pe studiul functionarii mintii si a emotiilor, prin burse de studiu si cercetare stiintifica, mai degraba decat practica religioasa. Din moment ce avem nevoie de principii morale – compasiune, respect pentru ceilalti, bunatate, asumarea responsabilitatii – in orice domeniu al activitatii umane, lucram pentru a ajuta scolile si universitatile sa creeze oportunitati pentru ca tinerii sa-si dezvolte o mai puternica constiinta de sine, sa invete cum sa se descurce cu emotiile distructive si sa cultive abilitati sociale. O astfel de invatare este incorporata in curricula multor scoli din America de Nord si Europa – sunt implicat si lucrez la Universitatea Emory la o noua curricula pentru etica seculara, care este introdusa in mai multe scoli din India si Statele Unite.

Este responsabilitatea noastra colectiva sa asiguram ca secolul XXI nu repeta suferinta si varsarea de sange din trecut. Pentru ca natura umana este in esenta plina de compasiune, cred ca este posibil ca decenii de acum incolo vom vedea o era a pacii – dar noi trebuie sa lucram impreuna ca cetateni globali ai unei planete pe care o avem in comun.

(Dalai Lama al XIV-lea, Tenzin Gyatso, este liderul spiritual al Tibetului. Din 1959, traieste in exil in Dharamsala, in nordul Indiei.)

Sursa: Why I’m hopeful about the World’s Future.

Save