Dalai Lama despre Realitatea Razboiului

Last Updated on May 4, 2016 by Patrick

De ce continua razboaiele pana in zilele noastre?

Bineinteles ca razboiul si marile intreprinderi militare sunt cele mai mari surse de violenta din lume. Chiar daca scopurile lor sunt defensive sau ofensive, aceste organizatii extrem de puternice exista numai pentru a ucide fiinte umane. Ar trebui sa ne gandim cu atentie la realitatea razboiului.

Cei mai multi dintre noi am fost conditionati sa consideram luptele militare ca si interesante sau pline de farmec – oportunitati pentru barbati pentru a-si dovedi competenta si curajul lor. De indata ce armatele sunt legale, credem ca razboiul este acceptabil; in general, nimeni nu simte ca razboiul este crima sau ca acceptarea acestuia este o atitudine criminala. De fapt, am fost spalati pe creier. Razboiul nu este nici atractiv, nici stralucitor. Este monstruos. Insasi natura sa este una a tragediei si a suferintei.

Toate formele de violenta, in special razboiul, sunt total inacceptabile ca mijloace de a solutiona disputele intre si dintre natiuni, grupuri si persoane.

Dalai Lama.

Razboiul este ca un foc in comunitatea umana, unul al carui combustibil sunt fiintele vii. Am gasit aceasta analogie in special adecvata si utila. Razboiul modern este purtat in primul rand cu diferite arme de foc, dar suntem atat de conditionati sa-l vedem ca fiind palpitant ca vorbim despre acesta sau despre acea arma minunata ca fiind o piesa tehnologica remarcabila fara sa ne aducem aminte ca, in cazul in care este folosita, ii va arde pe oameni. Razboiul se aseamana, de asemenea, cu un incendiu in felul in care se raspandeste. Daca o zona devine slaba, comandantul trimite intariri.

Aceasta inseamna sa arunce oameni vii in foc. Dar, pentru ca am fost spalati pe creier pentru a gandi in acest fel, nu luam in considerare suferinta soldatilor respectivi. Nici un soldat nu vrea sa fie ranit sau sa moara. Nici unul din cei dragi lui nu doreste ca vreun rau sa ajunga la el. Daca un soldat este ucis sau mutilat pe viata, cel putin alte cinci sau zece persoane – rude si prieteni de-ai sai – sufera de asemenea. Cu totii ar trebui sa fim ingroziti de amploarea acestei tragedii, dar suntem prea confuzi.

Seductia razboiului

Sincer sa fiu, ca si copil, si eu am fost atras de armata. Uniforma lor parea atat de desteapta si frumoasa. Dar exact asa incepe seductia. Copiii incep sa joace jocuri care, intr-o buna zi, le vor aduce probleme. Sunt o multime de jocuri palpitante si costume de purtat altele decat cele bazate pe uciderea fiintelor umane.

Dinnou, in cazul in care noi, ca adulti, nu am fost asa de fascinati de razboi, am vedea clar ca sa le permitem copiilor nostri sa se obisnuiasca cu jocurile de razboi este o chestiune extrem de nefericita. Unii fosti soldati mi-au spus ca atunci cand au impuscat pentru prima data pe cineva nu s-au simtit bine, dar, continuand sa ucida, au inceput sa se simta destul de normal. In timp, ne putem obisnui cu orice.

Nu numai in timp de razboi, intreprinderile militare sunt distructive. Prin insusi design-ul lor, ele incalca aproape exclusiv si cel mai mult drepturile omului, si insisi soldatii sunt cei care sufera cel mai mult din cauza abuzului acestora. Dupa ce ofiterul de serviciu a dat explicatii frumoase despre importanta armatei, disciplina sa si nevoia de a cuceri inamicul, drepturile marii mase de soldati sunt aproape in intregime luate de la ei.

Sunt apoi obligati sa isi abandoneze vointele individuale si, in cele din urma, sa-si sacrifice vietile. Mai mult, de indata ce o armata a devenit o forta puternica, exista tot riscul ca aceasta sa distruga starea de fericire a tarii sale.

Intentia de a distruge

Exista oameni cu intentii distructive in orice societate, iar tentatia de a obtine controlul asupra unei organizatii capabile sa indeplineasca dorintele lor poate deveni coplesitoare. Dar indiferent cat de malefici sau rai sunt multii dictatori criminali care, in prezent, asupresc natiunile lor si cauzeaza probleme internationale, este evident ca nu pot face nici un rau celorlalti sau sa distruga nenumarate vieti omenesti daca acestia nu ar avea o organizatie militara acceptata si tolerata de catre societate.

Atata timp cat exista armate puternice va exista intotdeauna pericolul dictaturii. Daca consinderam cu adevarat dictatura a fi o forma josnica si distructiva de guvernamant, atunci trebuie sa recunoastem faptul ca existenta unei puternice intreprinderi militare este una din principalele sale cauze.

Militarismul este de asemenea foarte scump. Urmarind pacea prin intermediul puterii militare plaseaza o sarcina extraordinar de risipitoare pe umerii societatii. Guvernele cheltuiesc sume uriase pe arme din ce in ce mai complexe cand, de fapt, nimeni nu vrea sa le foloseasca. Nu numai banii dar, de asemenea, energia valoroasa si inteligenta umana sunt risipite, in timp ce tot ceea ce creste este frica.

Opozitia continua a razboiului

Sa ne intelegem, cu toate ca sunt profund impotriva razboiului, nu sunt pacifist. E adesea necesar sa se adopte o pozitie puternica pentru a contracara agresiunile fara justa cauza. De exemplu, intr-o anumita masura al doilea razboi mondial a fost justificat pentru ca a “salvat civilizatia” de Germania Nazista, asa cum spunea Winston Churchill.

De asemenea, dupa parerea mea, Razboiul din Coreea a fost intr-o oarecare masura just, de indata ce i-a permis Coreei de Sud sansa de a-si dezvolta gradual democratia. Un alt exemplu, putem vedea acum ca, in timpul asa-zisului Razboi Rece, principiul amenintarii nucleare avea o anumita valoare.

Cu violenta am putea rezolva o problema, insa semanam semintele pentru altele.

Dalai Lama.

Totusi, este dificil de evaluat toate acestea cu orice grad de precizie. Razboiul este violenta, iar violenta este imprevizibila. Prin urmare, este mai bine sa-l evitam pe cat posibil si sa nu presupunem niciodata ca stim dinainte daca rezultatul unui anumit razboi va fi benefic sau nu.

De exemplu, in cazul Razboiului Rece, amenintarea nucleara poate ca a ajutat la promovarea stabilitatii insa nu a creat o pace autentica. In ultimii patruzeci de ani Europa doar a vazut absenta razboiului, ceea ce nu a fost o pace reala ci doar un facsimil cu drag realizat. In cel mai bun caz, construirea de arme pentru a mentine pacea serveste doar ca o masura temporara. Atata timp cat adversarii nu au incredere unul in celalalt, orice numar de factori pot deranja balanta puterii. Pacea durabila se poate asigura numai pe baza increderii autentice.

Sursa: The Dalai Lama on the Reality of War.