„Tot ceea ce numim real este alcătuit din lucruri care nu pot fi considerate reale. Dacă mecanica cuantică nu v-a șocat profund, înseamnă că nu ați înțeles-o încă.”

– Niels Bohr, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1922.

În materialul video, Archana Raghuram descrie modul în care fizicienii câștigători ai premiului Nobel au rezolvat dezbaterea Bohr-Einstein despre natura realității și au demonstrat că lumea nu este reală.

Iată un rezumat al videoclipului:

Archana Ji începe prin a prezenta conceptul de fizică cuantică, mai exact ideea că particulele nu au o existență reală până când nu sunt observate. Acest concept susține că particulele dobândesc proprietăți specifice, cum ar fi forma, dimensiunea și locația, doar atunci când cineva încearcă să le măsoare. În esență, actul de observare aduce particula la existență. În absența observației, particulele nu există, ceea ce implică faptul că realitatea, așa cum o înțelegem noi, nu este reală.

Conform fizicii clasice, realitatea este definită de obiecte care au o existență obiectivă, adică există independent în afara minții unei persoane. Cu toate acestea, natura particulelor fundamentale – elementele constitutive ale universului – contrazice această definiție, deoarece ele există doar atunci când sunt observate.

Niels Bohr, unul dintre fondatorii fizicii cuantice, spunea că tot ceea ce este considerat real este alcătuit din lucruri care nu pot fi considerate reale. Cu toate acestea, Albert Einstein, împreună cu mulți alți oameni de știință, era sceptic în privința acestui concept. Einstein a sugerat că ar putea exista proprietăți ascunse ale naturii, încă nedescoperite, care să explice aparenta irealitate a particulelor.

Videoclipul prezintă o analogie pentru a ajuta la explicarea teoriei lui Einstein: Particulele sunt ca niște bile care sunt fie albe, fie negre, care există în interiorul unei cutii invizibile. Observarea descoperă pur și simplu starea existentă a particulei, ca și cum ai deschide cutia pentru a-i dezvălui conținutul. Fizica cuantică, în schimb, presupune că nu există nici o cutie. Particulele apar pur și simplu la observare și încetează să mai existe atunci când nu sunt observate.

Această discrepanță a dus la descoperirea particulelor întrepătrunse, care prezintă comportamente în oglindă în ciuda faptului că sunt separate de distanțe mari. Observarea uneia dintre aceste particule încurcate definește automat starea celeilalte. Acest fenomen a oferit oamenilor de știință oportunitatea unică de a observa indirect o particulă prin observarea perechii sale încurcate.

În contextul particulelor întrepătrunse, fizica cuantică spune că observarea unei particule o aduce instantaneu la existență pe cealaltă, indiferent de distanța dintre ele. Einstein, pe de altă parte, susținea că ambele particule au existat întotdeauna, iar observarea nu face decât să le dezvăluie stările.

În 1964, John Stewart Bell a venit cu o teoremă numită Inegalitatea lui Bell pentru a rezolva acest impas. Teorema sa folosește metode statistice pentru a testa cele două teorii contrastante. El a sugerat că observarea simultană a două particule întrepătrunse ar trebui să dezvăluie dacă observarea aduce particulele la existență (conform fizicii cuantice) sau doar descoperă stările lor preexistente (conform teoriei lui Einstein).

În anii următori, oamenii de știință Alain Aspect, John Clauser și Anton Zeilinger au efectuat experimente de observare a particulelor întrepătrunse, așa cum a propus Bell. Datele pe care aceștia le-au adunat au arătat că particulele iau într-adevăr naștere doar în urma observării, dovedind efectiv afirmația fizicii cuantice și contrazicând teoria lui Einstein. Ca atare, aceste experimente au demonstrat că, din moment ce particulele (elementele constitutive ale universului) nu sunt reale în sensul tradițional, universul însuși nu este real.

Videoclipul se încheie cu Archana Ji care aduce în discuție noi întrebări pe care le-a ridicat această descoperire. Aceasta implică faptul că este necesar un observator pentru a da naștere universului și că acest observator ar putea fi legat de conceptul de conștiință. Natura și puterea acestui observator, precum și modul în care observația aduce lucrurile în existență, rămân mistere în mare parte neexplorate, pe care știința abia începe să le cerceteze.

Traducere și adaptare după consciouslifenews.com