schimbare
, ,

Cele 3 chei ale schimbarii atunci cand nu mai rezisti

In toiul zilelelor grele, atunci cand simt ca nu mai pot, imi reamintesc ca am trecut suta la suta peste orice, oricand.

De obicei, cand nu mai putem, ne asezam la calculator si cautam pe google moduri in care sa ne schimbam viata. Facem asta mai degraba decat sa ne asezam comozi pe un fotoliu, sa inchidem ochii si sa ne concentram in interior ca sa gasim raspunsuri. Acest google a devenit un soi de duhovnic pentru multi dintre noi. Insa, desigur, gasim si raspunsuri potrivite, uneori chiar exact ce cautam. Dar schimbarea nu e una intelectuala, teoretica, ci faptica.

Cateodata cand totul e liniste si pace, nu am nimic de facut, intervine ceva sau cineva care imi cere ajutorul, imi da o activitate de facut, cateodata un client. De cele mai multe ori acesta anunta un tavalug de alti clienti care vor si ei ceva servicii de la mine chiar in acele timpuri. Si totul se aduna. Nu mai am timp de mine, nu mai am timp de proiecte, nu mai am timp de nimic. In situatia asta suntem multi. Apoi intervin problemele serioase de familie, schimbari radicale, precum pierderea celor dragi. Dar pana la deznodamant exista puncturi culminante. Uneori ele dureaza ani si imi cheltuiesc energiile si rezervele biologice interioare.

Dar cum sa-ti schimbi viata cand aceasta cade cascada asupra ta si te copleseste de nu mai poti? Cautam aceste raspunsuri si dadui peste mesaje de genul: „detaseaza-te si mergi mai departe”„fii prezent” ca sa numesc cateva. Da, sigur, de asta aveam nevoie! De filozofie, imi spusei. Desi m-au impactat un pic, nu m-au convins. Este greu sa fii prezent atunci cand esti pus sub presiune cu multe persoane care-mi cer sa fac ceva pentru ei si multe lucruri negative care se intampla asupra mea.

schimbare

In cautarea spatiului pentru reflectie

Timpul a trecut, procesele de constiinta si ele, greul s-a scurs sau s-a evaporat din mintea-mi, pentru a lasa loc reflectiilor. Cand mesaje scurte, care sunt impactante, prin diversele medii pe care le scrutinam, sau pe tricourile, bluzele si camasile persoanelor care trec pe strada prin fata noastra, luam informatia si o purtam in minte. Ca si cand s-ar scufunda incetisor intr-un lac, aceasta patrunde in psihic pana acolo in care apasa niste butoane ale intelegerii. Revine memoria si o privim in reflectie si meditatie ca si cand ar fi un obiect de valoare sau un giuvaer neslefuit pe care il cizelam. Apoi obtinem perla intelepciunii.

Mi-am dat seama ca fug prea repede prin viata si pierd timpul. Acesta este lent, astfel ca am apasat pe frane. M-am oprit, mi-am acordat timp si spatiu sa reflectez, sa meditez, asadar. Am pus lucrurile in ordine.

Reflectand, m-am revazut in liceu, in ultimul an de absolvire in care cautam ce sa fac in viata, ce am de facut in viitor. Imi placea geografia, printre multe altele. Spatiul ma atrage, dar si timpul: istoria, trecutul, faptele si evenimentele etc. Am dat sa intru la facultate dar am renuntat, eram nehotarat. Parca ma uitam in stanga, in dreapta, cu mana la barbie ca sa imi dau seama pe unde sa o iau. Eram foarte tanar, inca nematurizat, inca nehotarat. Ani au urmat si ma apropiam de al treilea veac de viata. Mi-am ales drumul informatiilor si al tehnologiei de asa-zisa ultima ora. Dar tot priveam in stanga si in dreapta, niciodata inainte.

schimbare

Aveam nevoie de un sfat bun

Apoi au venit greutatile vietii sub forma de suisuri si coborasuri. Viata mea si a familiei mele atarna de un fir de ata care se putea rupe rapid, mi-am dat seama. Totul se putea narui teribil. Ma refer la viata orizontala, materiala, caci relatia noastra era una stransa, desi cu bune, cu rele, colorata intr-un fel.

Aveam intrebari si le aveam de mult, de mic, de cand incepusem sa rostesc cuvinte pe lumea asta. Erau intrebari existentiale, intrebari ale unui mic trezit ca dintr-un somn adanc, sau ca dintr-un bal mascat.

Raspunsul a fost clar: mediteaza in timp ce mergi, cauta Adevarul si marturiseste-l. Iar mama mi-a dat un sfat: nu esti hotarat, baiete, asa ca hotaraste-te. Si m-am hotarat, dar tarziu, insa mai bine decat niciodata.

Pentru lucrarea mea aveam nevoie de doua roti care sa mearga in continuu. Acestea sunt dupa cum urmeaza:

  • „Accepta ceea ce este, lasa in urma ceea ce a fost si ai incredere in calatoria ta.”
  • „Nu te teme sa mergi singur pe cararea mai putin batatorita, si nu te teme sa te bucuri de fiecare clipa petrecuta pe carare.”

Apoi, mi-am adus aminte de micii pasi individuali pe care trebuie sa-i fac pe drumul meu de 1000 de km, cum spunea Lao Tse. Fiecare pe rand, consecutiv, fara oprire, indiferent cat de incet mergeam. Spatiul si timpul, fie dilatate, fie contractate, sunt in esenta aceleasi, in Eternitate.

Sunt trei pasi pe care vi-i recomand daca vreti ca schimbarea voastra sa aiba loc aici si acum. Sunt simpli, dar eficienti daca sunt practicati zilnic, fara pauze.

1. Puneti-va semne si memento-uri vizuale care sa va tina concentrat pe drum.

Va puteti lipi pe un perete, pe un tablou, pe monitor, oglinda sau oriunde, niste postit-uri, sau gasiti-va cana preferata pe care sa scrie mesaje de genul: „fiecare zi este o oportunitate”, „in fiecare rau exista o picatura de bine si in fiecare bine exista o picatura de rau”„ceea ce nu te omoara, te intareste”.

Putine lucruri vin usor, iar cand viata devine dificila o luam, adesea, pe drumul cel mai usor, chiar daca ne duce unde nu trebuie. Scurtaturile nu sunt intotdeauna cele mai potrivite.

Pentru a confrunta aceste situatii, imi pun memento-uri vizibile care sa-mi aduca aminte de calea mea, de chemarea mea, sa ma tina concentrat si atent pe unde merg, sa nu o iau prin balarii, sa nu ratacesc.

De asemenea, impreuna cu ele, desi le vad si pe strada, ori de cate ori am dubii, sunt confuz, ma cuprind indoielile, mi-am pus ca wallpaper pe desktop logotipul afacerii mele, ca sa-mi aduca aminte de comunitatile pe care vreau sa le creez, conexiunile dintre oameni pe care vreau sa le formez si sa le cultiv, mesajul pe care il am de dat mai departe.

Ganditi-va la momentele in care vreti sa renuntati la chemarea voastra. Ce este ceea ce aveti nevoie? De un memento, macar. Folositi aceste mesaje vizuale, care va place, ca sa va tina in priza in activitatea voastra. Daca ceea ce faceti este corect, benefic si util, este perfect pentru drumul vostru.

Scopul este sa nu ne lasam sedusi de distragerile de pe langa noi, ca sa nu fim trasi in tumultul vietii. Acesta ne poate scoate din vocatie si ne poate duce la traiul mediocru de zi cu zi in care muncim in loc sa servim.

schimbare

2. Nu mai asteptati sa luceasca acea scanteie a chemarii de maine.

Un mare om de afaceri american mi-a spus la un moment dat: „daca te gandesti ca nu poti s-o faci, mai bine renunta acum, fa altceva, ca oricum, ceea ce vrei tu sa faci nu vei reusi.. asa ca, ridica-te de pe scaun si apuca-te sa faci ceea ce ai de facut, nu ezita la nesfarsit.”

Timpul trece, imbatranim si nu apucam sa facem ceea ce suntem chemati din noi insine sa facem. Asta e ca la sfarsitul nuvelei lui Tolstoi, Moartea lui Ivan Ilici, in care bietul judecator, urat teribil de sotia lui, pe patul de moarte se intreaba: „dar dacă trebuia sa fac altceva in viata..”. Si a murit! Astfel ca, nu asteptati sa vina ceasul sa se stinga lumanarea ca sa faceti ceea ce va place, ceea ce iubiti, ceea ce va implineste. Faceti-o aici si acum! Cu cat trece timpul mai mult, cu atat nu mai putem sa facem ceva.

Acestea fiind spuse, daca e ceva care va aduce suferinta, exista o singura cale ca sa va aline, ceea ce va place sa faceti chiar acum, mult, putin, dar va place, va aduce bucurie si va face sa uitati ca trece timpul, dar cu folos. Este acel flux in care intram cu totii atunci cand facem ceea ce ne place. Acesta este singurul efort pozitiv pe care o minte epuizata ar putea sa fie reincarcata si revigorata, pentru ca reface rezervele energiei vitale care ne ung peste tot in interior, alimenteaza Fiinta. Acest panaceu nu loveste, nu doare, nu raneste, nu distruge, nu sadeste indoieli si administrandu-ni-l in fiecare zi, nu ne umple de regrete.

Dar cei dintre voi care nu stiti ce v-ar placea sa faceti, ce veti face? Cum veti proceda ca sa va ridicati din grosul vietii, sa iesiti din alambicul existentei spre ceva concret, frumos, implinitor? Pai, intrebati-va: ce fac acum? Apoi, intrebati-va: ce am facut pana acum? Care a fost acea activitate care va bucurat cel mai mult? Fie calatorit, citit, mers cu bicicleta, voluntariat, ajutand pe cei nevoiasi, fie fotbal, inot, baschet sau oricare alt sport, trebuie ca a fost ceva, si inca mai este, care va place sa faceti. Adesea uitam ca mai sunt si placeri in viata, nu numai dureri.

Faceti ceea ce va place si faceti acum! Nu maine, nu poimaine. Acum!

schimbare

3. Lasati loc si lucrurilor pe care nu le puteti controla.

Au si ele rolul lor. Acela de a va provoca sa cresteti, nu de a va coplesi, nu de a va darama. Cand vin situatii asupra carora nu aveti control, ele vor atinge un punct maxim si vor pune cea mai mare presiune asupra voastra. Atunci e momentul schimbarii, cand apa fierbe la o suta de grade. Cum spunea un prieten: „fulgii de zapada se topesc sub presiune”. Intrebati-va: eu ce sunt, fulg de zapada sau stanca dura?

Un alt prieten mi-a spus: „daca vrei sa-ti tii animalele din ograda sub control, du-le pe pasuni intinse”. Sunt lucruri in viata pe care nu le putem controla sub nici o forma, oricat am insista, oricat ne-am chinui din incapatanare. Nici pierderea fiintei dragi nu o putem controla. Ea vine inevitabil si trebuie sa se intample. Este un scenariu bine definit, in asa fel incat am putea spune ca este predestinat. A fost scris sa se intample, dinainte.

Astfel ca, „animalele” si „pasunile intinse” sunt elemente ale detasarii. Lasati lucrurile sa se intample, dar nu va lasati inecati de valul urias al vietii. Rolul lui nu este sa va inece, iar voi nu trebuie sa va duceti cu el pentru ca nu acela e drumul vostru. Scopul este sa va dati din calea lui. El isi are drumul sau, voi pe al vostru.

De asemenea, intrebati-va: atunci cand dansez cu Diavolul, cine conduce? Si mai era o zicala de capatai: „Furtuna a intampinat razboinicul si i-a soptit la ureche: ‘a venit furtuna!’, iar razboinicul i-a soptit inapoi: ‘eu sunt furtuna!’”.

Aceeasi filozofie este valabila oricand in viata – dati-va inapoi ca lucrurile sa se intample, caci ele au grija de ele insele, sunt autosuficiente, iar nevoile voastre sunt indeplinite in acelasi timp, daca faceti acestea. Astfel va veti scuti de mult stres (si de multe lucruri de facut), viata devenind simpla, iar capul pe perna usor ca un fulg, la noapte. Credeti ca trebuie sa aveti grija de tot ceea ce vine in viata voastra? Voi, cei care aveti copii, cum va simtiti fata de ei? Responsabili sau ingrijorati?

Pe masura ce inaintam in viata, si nu vreau sa spun catre batranete, avem nevoie sa ne reamintim ca unul dintre secretele pacii interioare si fericirii traite este sa lasam lucrurile sa fie ele insele, iar cand ne dam la o parte, sa ne reamintim sa facem altceva ce ne aduce fericire, nu acel ceva care ne supara, intristeaza, ingreuneaza viata. Uneori mergem odata cu vantul si valurile, alteori ne dam din calea lor ca altul e drumul nostru. Lucrurile sunt cum sunt, nu cum credem noi ca sunt.

Asadar, amintiti-va de drumul vostru, mergeti pe el si mai lasati si lucrurile sa se intample, nu controlati totul, dar tineti-va de drum. Asa sa fie!

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published.