Fizica cuantica este una dintre cele mai remarcabile descoperiri care s-au dezvoltat in secolul XX. Pana prin anii 1900, legile miscarii lui Isaac Newton au dominat studiile realizate despre Universul fizic. Mai tarziu au fost „actualizate”, in mare parte, de catre teoria relativitatii a lui Albert Einstein ca, impreuna, sa poata explica in mod satisfacator aproape toate fenomenele fizice. Aceste teorii clasice au reprezentat piatra de temelie pe care s-a odihnit intreaga superstructura a fizicii.

Insa, pe la inceputurile anilor 1900, fizicienii au descoperit ca particulele subatomice, precum electronii, se puteau comporta in moduri care sfidau predictiile fizicii clasice. Iar pentru a explica acest comportament, ei au formulat teorii si principii ale mecanicii cuantice – formeaza un set de legi naturale care ar putea prezice foarte bine comportamentul electronilor si al altor particule subatomice.

Unii dintre cei mai cunoscuti dintre acesti fizicieni erau Einstein, Niels Bohr, Erwin Schrödinger si Werner Heisenberg. Totusi, atat ei, cat si altii din acest domeniu ar fi observat ca nou-venitul, desi inovator de perspective si teorii, a facut predictii bizare. Ca sa luam un exemplu, a permis ca electronii sa patrunda prin pereti, particulelor sa existe in doua locuri in acelasi timp, gaurilor negre sa se evapore, iar informatia sa fie schimbata intre observatori mai rapid decat viteza luminii.

Acesta a fost un moment crucial in istorie, cand fizica se afla intr-o stare foarte tulbure. Imaginea clasica familiara a realitatii era intrerupta de ceea ce parea a fi o nebunie, mai degraba decat sa fie adevarata, chiar daca prin ea se explicau numeroase experimente pe care cea dintai nu le putea. Einstein, Bohr, Schrödinger, Heisenberg si ceilalti au fost profund tulburatii de implicatiile sale. Intr-adevar, s-au confruntat cu o dilema personala: sa creada o teorie absurda care a functionat, sau sa o elimine pentru a crede intr-o teorie intuitiva care nu a functionat.

In acest punct critic, au descoperit ca ceea ce stiau, lumea pe care o vedem nu este realitatea in sine, ci o proiectie asupra constiintei noastre, ceea ce nu era complet noua. In textele indiene antice cunoscute sub numele de Upanisade, si-au gasit ecou teoriile lor, dar si un fundament filozofic care avea sa le asigure ca nu o vor mai lua pe aratura datorita implicatiilor mecanicii cuantice.

O lume stranie

Erwin Schrödinger, upanisade, fizica cuantica, mecanica cuantica

Fizica cuantica a capatat forma prin intermediul diferitelor descoperiri contraintuitive in ceea ce priveste inconsistenta comportamentului luminii. James Maxwell a demonstrat in 1865 ca lumina nu putea fi modelata ca si unde electromagnetice. In 1905, Albert Einstein si-a publicat lucrarea asupra efectului fotoelectric, in care propunea ca lumina este compusa din mici particule fara masa denumite fotoni. Louis de Broglie, un aristocrat francez, a unificat aceste puncte de vedere in 1924 intr-o teorie care sugera ca intreaga materie se comporta precum undele. Aceasta propunere, cunoscuta sub denumirea de dualitate unda-particula, a deschis cutia Pandorei cu argumentele care pun la incercare natura realitatii, chiar si existenta ei.

Conform fizicii clasice, particulele microscopice precum electronii se manifesta ca niste bile materiale sferice. Fizica cuantica inlocuieste aceasta imagine cu ceva strain de sensibilitatile noastre. Si spune ca, mai degraba decat a fi intr-un singur loc, un electron se afla intr-un nor difuz al probabilitatilor. Daca incercam sa observam un electron, exista o probabilitate foarte mare ca acesta sa se gaseasca intr-o regiune mai densa a norului, decat intr-una mai dispersata.

Acest nor este reprezentat matematic de functia de unda, iar in inima fizicii cuantice exista o ecuatie care guverneaza modul in care o functie unda evolueaza pe masura ce trece timpul. Fizicianul austro-irlandez Erwin Schrödinger a ajuns la aceasta concluzie in 1926, denumind-o ecuatia lui Schrödinger.

Scriitorii stiintifici jubileaza atunci cand portretizeaza tensiunea dintre realitatea descrisa de fizica cuantica si realitatea pe care o percepem prin simturile noastre. Dat fiind faptul ca obiectele macroscopice, precum copacii sau masinile, sunt compuse din particule microscopice, cum ar fi atomii si moleculele, care, la randul lor, se comporta asemenea undelor, obiectele macroscopice ar trebui sa se comporte si ele ca undele. Dar, de fapt, nu asta e ceea ce experimentam. Computerul pe care am scris acest articol si dispozitivul pe care il cititi cu siguranta nu le simtim precum undele, nu-i asa?

Deci, cand nu se mai comporta un anumit lucru precum o unda si incepe sa se comporte ca ceva material, un obiect compus strict din particule? In mod surprinzator, acest lucru se intampla atunci cand il observam.

Conform interpretarii de la Copenhaga a mecanicii cuantice, observarea unui obiect face ca acesta sa-si piarda natura cuantica si sa se prabuseasca in forma clasica cu care suntem obisnuiti. Aceasta prabusire a functiei de unda implica faptul ca realitatea pe care o vedem exista doar atunci cand suntem acolo pentru a o observa. Iar un observator nu doar observa realitatea; ci o creeaza.

Daca ar fi lasate asa cum sunt in realitate, lucrurile ar ramane precum undele pana cand cineva le va observa. Einstein, care nu s-a putut impaca cu acest lucru si a rezumat ciudatenia fizicii cuantice atunci cand a intrebat un prieten: „Crezi ca Luna exista doar cand o privesc?”

Realitatea Upanisadelor

Erwin Schrödinger, upanisade, fizica cuantica, mecanica cuantica

Upanisadele sunt o colectie de texte sacre scrise in sanscrita care au fost transmise oral de la maestru la discipol de-a lungul a mii de ani. In timp ce Vedele descriu ritualuri care sunt pe placul zeilor, Upanisadele se preocupa de natura realitatii, a mintii si a Fiintei, a constiintei.

Schrödinger a intalnit pentru prima data filozofia indiana in jurul anului 1918, prin scrierile filosofului german Arthur Schopenhauer. Un student inflacarat al Upanisadelor, Schopenhauer declarase: „Nu exista nicaieri in lume un studiu atat de benefic si atat de exaltat precum cel al Upanisadelor. A fost consolarea vietii mele. Va fi si consolarea mortii mele.”

Upanisadele descriu relatia dintre Brahma si Atman. Brahma este Fiinta Universala sau realitatea singulara suprema. Atmanul este Fiinta interioara a individului, Intimul, conform Upanisadelor. Un principiu central al Upanisadelor este tat tvam asi, ceea ce inseamna ca Brahma si Atman sunt unul. Exista o singura Fiinta universala si toti suntem una cu Ea.

Isha Upanishad afirma: „Brahma creeaza tot ceea ce este viu si non-viu… omul intelept stie ca toate fiintele sunt identice cu Fiinta lor suprema, iar aceasta este Fiinta tuturor fiintelor”.

Schrödinger a fost fascinat de acest gand. Conform cartii lui Subhash Kak The Wishing Tree (Copacul Dorintelor) (2008), Schrödinger si-a botezat cainele Atman, iar discutiile sale de conferinta s-ar incheia, dupa o relatare, adesea cu afirmatia „Atman = Brahma”, pe care o va numi, oarecum, a doua ecuatie Schrödinger. Cand aventura sa cu artista irlandeza Sheila May s-a incheiat, ea i-a scris o scrisoare care facea aluzie la aceasta fascinatie: „M-am uitat in ochii tai si am gasit toata viata acolo, acel spirit despre care ai spus ca nu mai esti tu sau eu, ci noi, o singura minte, o fiinta… poti sa ma iubesti toata viata, dar acum suntem doi, nu unul”.

Fizica cuantica elimina decalajul dintre observator si observat. Upanisadele spun ca observatorul si observatul sunt acelasi lucru. In cartea sa din 1944, What is Life? (Ce este viata?), Schrödinger a mers pe o linie de gandire aparte. Daca lumea este intr-adevar creata prin actul nostru de observare, ar trebui sa existe miliarde de astfel de lumi, una pentru fiecare dintre noi. Cum de lumea ta si lumea mea sunt la fel? Daca se intampla ceva in lumea mea, se intampla si in lumea ta? Ce face ca toate aceste lumi sa se sincronizeze intre ele?

Si-a gasit raspunsul, din nou, in Upanisade. „Exista, evident, o singura alternativa”, a scris el, „si anume unificarea mintilor sau a constiintelor. Multiplicitatea lor este doar aparenta, in adevar exista o singura minte. Aceasta este doctrina Upanisadelor.”

Erwin Schrödinger, upanisade, fizica cuantica, mecanica cuantica

Conform Upanisadelor, Brahma exista ca si entitate singulara. Tot ceea ce vedem in jurul nostru este Maya, o distorsiune a lui Brahma cauzata de ignoranta noastra si simturile imperfecte. Chandogya Upanishad spune, „Toate acestea sunt Brahma. Totul provine din Brahma si se intoarce la Brahma, este sustinut de Brahma.”

Asupra acestui concept, Schrödinger scrie, „…exista un singur lucru, iar ceea ce pare a fi pluralitate este pur si simplu o serie de aspecte diferite ale unui singur lucru, produs al deceptiei (Maya, in hindusa – n. red.); aceeasi iluzie este produsa si intr-o galerie de oglinzi, in acelasi mod in care Gaurisankar si Everest se dovedesc a fi acelasi varf vazut din vai diferite”.

Este usor sa intelegem de ce astfel de concepte i-ar fi atras atentia lui Schrödinger. Fizica cuantica insista asupra faptului ca realitatea exista sub forma de unde, iar dualitatea particula-unda survine datorita observarii noastre. Pentru ca nu putem percepe adevarata natura de unda a realitatii, observarea noastra o reduce la realitatea incompleta pe care o vedem. Aceasta reductie este ceea ce stim cu numele de prabusire a functie de unda. Aparitia lui Maya conduce catre aceasta prabusire.

Schrödinger nu facea referinta in treacat la Upanisade, ci, mai degraba, si-a internalizat mesajul esential al lor. „Miliarde de sori sunt inconjurati de planete posibil locuite, o multiplicitate de galaxii, fiecare cu miliardele lor de sori… Dupa parerea mea, toate acestea sunt Maya.”

Erwin Schrödinger, upanisade, fizica cuantica, mecanica cuantica

Upanisadele descriu modul in care rasare realitatea din constiinta. Insa constiinta nu poate fi gasita inauntrul corpului nostru ca si substanta sau organ. Astfel, cum poate o constiinta imateriala sa interactioneze cu si sa controleze corpul nostru material? Mai exact, unde interactioneaza mintea cu materia? Aceste intrebari reprezinta problema minte-corp, care i-a vexat pe filozofi mult timp.

De indata ce am esuat in a localiza sau explica aceasta interactiune, am ramas cu o singura optiune simpla, dar deceptionanta: ori constiinta, ori realitatea nu exista.

Majoritatea exponentilor stiintei moderne de astazi se inclina catre viziunea materialista – aceea in care constiinta este un produs al proceselor neurochimice care au loc in creier. Se spune ca depinde de ele si nu poate sa existe fara ele.

In alta ordine de idei, Upanisadele detin viziunea idealista – aceea in care constiinta exista si este de sine statatoare, iar lumea fizica depinde de ea. Nu exista realitate obiectiva independenta de observator. Schrödinger sustinea de asemenea aceasta si lamenta aversiunea sa fata de ea: „se poate spune ca pentru lumea occidentala, aceasta idee are putini adepti, este de neconceput, chiar, fantastica, nestiintifica. Pai, este asa pentru ca stiinta noastra – de origine greaca – se bazeaza pe obiectivare, prin care s-a amputat pe sine de la intelegerea adecvata a subiectului cognitiei, a mintii”.

Iar problema minte-corp a scris ca „este cautarea noastra lipsita de rezultate asupra punctului in care mintea actioneaza asupra materiei sau invers… Lumea materiala a fost construita doar cu pretul indepartarii Fiintei, sau a mintii, din ea; mintea nu face parte din ea, se spune; evident, prin urmare, nu poate actiona asupra ei si nici nu poate fi actionata de niciuna din partile sale”.

Fizicienii si Upanisadele

Erwin Schrödinger, upanisade, fizica cuantica, mecanica cuantica

Schrödinger a fost miscat de Upanisade. Vorbea despre ele cu oricine se intalnea si facea eforturi hotarate sa si le insuseasca in viata lui. Epitaful de pe piatra lui de mormant spune, „…toate Fiintele sunt Una Singura si asa continua sa fie si cand moare cineva; aceasta ne spune ca nu incetam sa fim”.

Iar el nu era singurul. Niels Bohr avea o vorba faimoasa: „Ma duc la Upanisade ca sa pun intrebari”. In Tao al Fizicii (1975), Fritjof Capra scria despre momentul in care s-a intalnit Heisenberg cu Rabindranath Tagore si „initierea in gandirea indiana i-a adus lui Heisenberg mari consolari”.

J. Robert Oppenheimer, cel care a condus Proiectul Manhattan in dezvoltarea primei arme nucleare, a invatat sanscrita ca sa poata citi Bhagavad Gita in original. Iar atunci cand a fost martor la prima detonare a bombei nucleare, a recitat un verset din Bhagavad Gita, in care Krishna ii arata lui Arjuna adevarata sa forma. Si a spus asa: „Am devenit Moarte, distrugatorul lumilor”.

Upanisadele aduc consolare – un concept asupra realitatii si universului bazat pe (auto)observare si reflectie. In preceptele acestor texte, fizicienii si-au gasit confortul moral, curajul intelectual si ghidarea spirituala.

Nimic nu atesta importanta acestor edificii filosofice mai putin decat afirmatiile absurde ca Schrödinger si alti oameni de stiinta au copt lectiile Upanisadelor in teoria cuantica. Astfel de afirmatii sunt inselatoare intru totul. Schrödinger a fost, in primul rand, un fizician adanc inradacinat in metodele stiintei. Filosofia indiana i-a alinat sufletul, dar nu stim cat l-a ajutat sa incadreze ecuatiile matematice.

Intr-adevar, Schrödinger a fost adesea critic fata de multe idei indiene si a subliniat faptul ca acestea sunt predispuse la superstitii. Stiinta moderna, potrivit lui, a reprezentat zenitul gandirii umane. El a cautat filosofia indiana nu pentru a inlocui metodele stiintei, ci pentru a se inspira din ele. Era constient ca amestecarea a doua sisteme de gandire separate de mii de ani nu era usoara. El credea ca gandul occidental trebuie sa imprumute idei din filozofia indiana, insa cu mare atentie. Dupa cum a si scris,

„Eu cred ca acesta este tocmai punctul in care modul nostru actual de gandire trebuie modificat, poate printr-un pic de transfuzie de sange din gandirea orientala. Acest lucru nu va fi usor, trebuie sa ne ferim de gafe – transfuzia de sange are intotdeauna nevoie de o mare precautie pentru a preveni coagularea. Nu dorim sa pierdem precizia logica pe care a atins-o gandirea noastra stiintifica si care este de neegalat oriunde in orice epoca”.

In afara de filozofie, ganditorii indieni au adus contributii stiintifice vitale la astronomie, matematica, literatura, drept, biologie, psihologie si la majoritatea celorlalte domenii ale cercetarii umane, daca nu chiar la toate. Adesea nu primesc recunoasterea care li se cuvine. Totusi, aceste cazuri de ignorare – oricat de grave ar fi – nu pot fi corectate niciodata atribuind realizari dubioase acestor indieni sau altora.

Upanisadele insele predica un mesaj de unitate si se opun oricarei forme de discriminare. Pentru a adapta cuvintele din Isha Upanishad, „Cine vede toate fiintele ca ele insele si pe al sau propriu in toate fiintele, isi pierde toata ura si frica”.

Recommended Posts

Leave a Comment

Tinem legatura?

Daca doriti sa ma contactati, imi puteti trimite un mail folosind formularul de contact de mai jos.

Not readable? Change text. captcha txt
shunkai, zen, 101 povestiri zenfluxul timpului, timp, timpul universal, fizica cuantica