Ce inseamna sa fii ateu? – partea a treia
, ,

Ce inseamna sa fii ateu? – partea a treia

Last Updated on September 23, 2016 by Patrick

ateu, ateism, dumnezeu, divinitate, divin, sacru, profan, in hoc signo vinces

Adevarul, precum aurul, este de a fi obtinut nu prin cresterea sa, ci prin curatarea sa de tot ceea ce nu este aur.
Lev Tolstoi.

Fiecare dintre noi suntem intr-o oarecare masura atei. Toti avem cate o doza, cel putin, de ateism in psihic pe care o purtam sau le purtam cu noi peste tot unde peregrinam, caci suntem cu totii calatori in pelerinajul vietii. Important este sa stim de ce, caci privirea noastra reala e indreptata in exteriorul nostru si nu inspre noi insine, iar noi suntem cea mai straina persoana pentru vietile noastre, din pacate. Iar acest lucru a devenit etalon de normalitate, sa spunem asa.

In capitolul trecut am vorbit, in mare parte, despre istoria ateismului sau gandirii fara de Dumnezeu in aceasta lume in care traim. Am urmarit cateva piste de informatie din trecut ca sa vedem ca acest fel de a gandi nu este strain si nici nou, ci foarte vechi, nu de cand lumea si Pamantul, ci ulterior degradarii fiintei umane. Mai departe de Antichitate este un nonsens sa patrundem datorita putinelor dovezi si datorita scepticismului nostru. Cine ar crede ce a fost inainte de perioada Antichitatii? :)

Totusi, merita sa ne uitam la felul in care s-a rationalizat lumea si a inceput sa gandeasca cu capul, in loc sa gandeasca cu inima (chiar daca acesta din urma pare ceva ciudat pentru unii sau altii, insa asa era pe vremuri, dupa cate stim din cultura egipteana, de exemplu). Mai mult decat atat, a fost si rolul destul de insemnat al multor institutii, sau grupari de oameni care s-au organizat in acele timpuri in institutii, in ateizarea, laicizarea tarilor, statelor europeene ca mai apoi sa invadeze si alte continente. Vroiau sa-l scoata pe Dumnezeu din ecuatie ca mai apoi, la inceputul secolului nouasprezece, sa vedem clar propaganda expresiei “triumful ratiunii umane”.

Inca un aspect foarte interesant, desi bisericile occidentale inca isi desfasoara misele in catedralele gotice, acestea din urma continand foarte multe elemente pagane, pe care inca aceste institutii le ignora sau le trec voit cu vederea. Elementele pagane au fost intotdeauna categorisite ca fiind superstitii de catre acestia, iar acest lucru a dus mai departe la acelasi tip de abordare si in stiinta, culminand cu aparitia, cristalizarea a ceea ce putem numi “materialismul stiintific”, in care toti adeptii acestuia propovaduiesc un soi de Zeu Materie, venerand si gravitand mereu in jurul acestui cuvant materie in dogmele lor. Materie in sus, materie in jos si pretutindeni, este ceea ce ii intereseaza pe acestia, fiind fascinati la culme de felul in care lumea le apare in fata ochilor. Nu vad, insa, dincolo de aparente, ba chiar le resping in totalitate. Ceva nu este in regula, caci atunci cand cautam sincer Adevarul reusim sa acceptam si ca ne inselam. Sa joace, oare, acest rol in mod voit si oare ascund ceva mai grav umanitatii?

Ignoranta a fost si este mare, iar apoi, odata cu inceperea Evului Mediu cu toate epocile sale, precum Renascentismul, Iluminismul etc., s-a trecut la o antropomorfizare a elementelor divine si in arta. Vedem foarte multe picturi reprezentand scene biblice, nu-i asa?.. dar si diverse reprezentari divine in icoane inca din acele timpuri. Aceasta luare de forma umana a ceea ce credem noi ca este Divinul a fost si este o sabie cu doua taisuri: pe de o parte, s-a dorit umanizarea Divinului (sau inlocuirea Divinului cu omul) dupa litera moarta a scrierilor sacre, asa intamplandu-se nu numai in credintele crestine cat si in credintele orientale (a se vedea icoanele Vedice etc.), iar pe de alta parte a fost nazuinta profund arzatoare de a percepe, de a vedea Divinul in vreun fel anume, daca nu asa cum este. Dupa cum am spus, este o sabie cu doua taisuri, iar adevarul e intotdeauna la mijloc si se numeste constientizare a ceea ce este. Vom relua in curand chestiunea…

In continuare, in arta, mai ales la inceputurilor acelui Ev Mediu, se poate observa o respectare si inteligenta folosire a regulilor de compozitie. Toate acestea se datorau respectarii legilor universale, dupa cum le-am numi acum, legi divine, dupa cum au fost numite in acele vremuri, si faptului de a fi inspirati de catre ele. Din pacate, mai tarziu s-a trecut nu numai la ignorarea lor ci si la nerespectarea intr-un mod chiar obraznic a preceptelor si postulatelor lor. Regulile compozitiei, asa cum am scris si cu alte ocazii, nu sun reguli per se din care nu se poate iesi, ci mai degraba retete de succes ale unei gandiri dumnezeiesti care inspira intotdeauna gandirea umana spre sublim, spre aspecte si dimensiuni superioare ale constiintei atat umane cat si cosmice. Ne aducem aminte de mari maestri precum Leonardo da Vinci, Michaelangelo, inclusiv de exegeti precum Galileo Galilei, in aceste cazuri.

ateu, ateism, dumnezeu, divinitate, divin, sacru, profan, in hoc signo vinces

Mergem mai departe si ne ocupam si de filozofie. Stiu, este un taram delicat caci cu totii avem filozofiile noastre, nu?.. iar aici este cheia: relativizarea aceasta impiedica perceptia Adevarului Absolut. Acum aproape nimeni nu mai crede in Adevarul Absolut, asa cum nu mai crede in ceea ce este numit Dumnezeu. Incercam, totusi, sa facem lumina, nu-i asa?.. in acest caz, caci e de o importanta vitala. Deja oamenii cer raspunsuri la aceste lucruri.

Am vorbit in partea a doua despre anumite curente de gandire din Grecia Antica, din India Vedica, de tip mai mult sau mai putin atee, centrate pe o lume senzoriala, care a devenit, in imaginatia si acceptiunea oamenilor, lumea materiala, iar acum as vrea sa incercam sa gasim niste elemente si in filozofia lor. Ceea ce ei spuneau a fost rezultatul rationalizarii gandirii umane de pe atunci. A inceput cu cateva secole inainte de Socrate si Aristotel. Unii exegeti i-ar numi pe acesti filozofi ca fiind “pre-socratici”, dat fiind faptul ca au aparut si s-au manifestat inainte de Socrate. Aceste lucruri se intamplau cu aproape o mie cinci sute de ani inainte de Cristos.

Socrate i-a numit “physiologoi” sau filozofi naturali (naturalisti) deoarece cautau raspunsuri naturale pentru fenomene, folosindu-se de ratiune; Aristotel numindu-i “physikoi” (sau fizicisti, de la physis – natura), in opozitie fata de “theologoi-i” timpurii care cautau raspunsuri in supranatural. Vedem, deci, aceasta separare vadit exprimata de catre oameni intre natural si supranatural. Dar nu este oare posibil ca mai tarziu sa se separe lucrurile si mai mult, intre Dumnezeu si non-Dumnezeu, sau chiar intre supranaturalisti? Pana unde poate duce aceasta separare si de ce? Care este scopul ei? Oare nu au fost perfecte invataturile la inceputurile lor? Oare de ce omul le-a modificat?

Diogene Lertiu imparte acest grup al naturalistilor in doua, ionieni si italioti, condusi de Anaximandru si Pitagora, respectiv. De fapt, atat cei naturalisti (physiologoi) cat si cei supranaturalisti (theologoi) cautau sa cunoasca Creatorul tuturor lucrurilor. Mai tarziu, din pacate, naturalistii au folosit instrumentele nepotrivite pentru a vedea ceea ce nu se poate vedea cu ochiul liber. Mai mult decat atat, chiar si acestia cautau sa-l inteleaga pe Dumnezeu, chiar daca il respingeau, unii dintre ei. Au ajuns sa-l respinga datorita influentelor din partea altor oameni si datorita folosirii prea mult a instrumentelor nepotrivite. Ne aducem aminte, in cazul acesta, de acea demonstratie cu apa si uleiul intr-un vas, a lui Laplace in fata lui Napoleon pentru a explica formarea nebuloaselor planetare, si deci a Universului. Laplace i-a aratat imparatului ca e de ajuns sa agite apa cu un bat, iar bulele de ulei se invart si astfel corpurile ceresti se misca in Cosmos, iar Universul ia nastere. Napoleon il intreaba unde il situeaza pe Dumnezeu in aceasta ecuatie, iar Laplace ii raspunde ca nu are nevoie de Dumnezeu pentru ca i-a aratat deja cum s-a format Universul si planetele etc. Acest lucru ni se pare un rezultat al ignorantei. Ignora ca de fapt el insusi juca rol de Dumnezeu…

ateu, ateism, dumnezeu, divinitate, divin, sacru, profan, in hoc signo vinces, socrate, platon

Scolile naturaliste au fost multe in Antichitatea Clasica. Putem chiar numi cateva: Scoala Milesiana (din Milet), Pitagoreica, din Efes, Eleatica, Pluralista, Atomista etc. Dar vreau sa insist un pic asupra Scolii Sofiste, caci mi se pare crucial. Aceasta scoala considera ca intreaga gandire umana se bazeaza strict pe intelegerea simturilor si pe impresiile subiective. Desi au facut o observatie cat de cat pertinenta, nu ofera totusi solutia schimbarii, ci doar centrarea catre individ in actiunile si in comportamentul sau. Cu alte cuvinte, toate standardele activitatilor umane sunt ca niste conventii pentru individ. Insa cum trece individul dincolo, catre supra-individ? Aceasta a fost, este si va fi mereu intrebarea de baza in cautarile si peregrinarile umane prin Univers.

Frumos, nu? Filozofic? Asa este. Insa, din pacate putini sunt capabili sa raspunda la aceasta intrebare, iar aceasta din cauza faptului ca sunt putini cei care accepta si sunt deschisi total catre raspuns, oricare ar fi acela.

Bun, si acum sa ne intoarcem in timpuri mai apropiate de noi in istorie. Cristalizarea ateismului si a gandirii sale in lume s-a facut lent, treptat si sigur. Acum, mai mult ca niciodata, intreaga societate umana, desi acest lucru pare ca toti intelegem, este atee. A fi ateu pare acum ca un fel de privilegiu, ca si cand a fost o minoritate discriminata candva si a luptat mult sa se emancipeze, sa “evolueze”, deci sa progreseze in societate si bravo lor, nu-i asa?.. ca au reusit aceste lucruri, dar inca nu se intelege ce inseamna sa fii ateu. Ateii si proletarii (foarte relationati intre ei) au fost foarte bine vazuti de catre materialistii comunisti, bolsevici, marxisti si leninisti de la sfarsit de secol nouasprezece si inceput de secol douazeci, in Europa, ca si cand ar fi “Poporul Ales”. Din pacate, realizatorii acestor curente degenerate de gandire “laica” vedeau cazurile patologice ale oamenilor ca si rezultate ale opresiunilor celor “bogati” fata de cei “saraci”, dorind sa le sara in ajutor ultimilor, ajutandu-i sa se emancipeze in loc sa ii introduca intr-o carantina pentru a se vindeca, si desigur ca mai considerau cantitatea ca fiind calitate – “tupeu, mase populare!” in loc de “curaj, turma mica!”. Acesta este motivul pentru care as vrea sa vedem cu ochi critici toate aceste cristalizari forte ale ateismului in lume si sa vedem daca sunt folositoare sau nu. Eu as spune ca nu sunt, si datorita faptului ca au stat ca baza celor mai mari acte criminale din secolul douazeci.

ateu, ateism, dumnezeu, divinitate, divin, sacru, profan, in hoc signo vinces, melchisedeck, avraam

Inainte de acest secol tumultuos, al douazecilea, a existat o asa-zisa perioada a Evului Mediu in care rationalizarea vietii umane in toate aspectele s-a cristalizat din ce in ce mai mult si mai vizibil in faptele istorice. Hotarele tarilor, imperiilor, regatelor, principatelor s-au conturat din ce in ce mai mult, evident in constiinta umana, si nu in realitatea fizica, sa spunem, iar mediile academice au preluat din ce in ce mai mult frâiele celor patru piloni principali ai cunoasterii, mai ales ai misticii (religiei) si stiintei, fiind departe de orice traire experimentala, majoritatea dintre ei, oamenii de stiinta, cu exceptia catorva mari genii care intr-adevar au revolutionat lumea. Stim foarte bine ca, de exemplu, in timpul asa-numitei Sfinte Inchizitii, au existat grupari care inclusiv informau Sfantul Scaun cine erau eretici si cine nu, la fel cum s-a intamplat in perioada asa-zis comunista, de fapt socialista din Europa Centrala si de Est de acum cativa zeci de ani, cu informatorii sau turnatorii Statului. Acestea denota control la nivel politic si social mai ales datorita jocurilor publice si din culise prin care au reusit sa influenteze imperii, iar acest lucru astazi poarta numele de geopolitica.

Dar la nivel doctrinar? La inceput am spus ca se bazau pe dictonul crede si nu cerceta. Insa, mai mult de atat, prin decuparea evangheliilor si a altor scrieri cu caracter sacru a sfintilor marturisitori au reusit ocultarea sau inlaturarea Adevarului. Daca se spunea, si inca se mai spune, ca o doctrina religioasa nu detine Adevarul, aici putem sa spunem ca Adevarul detine doctrinele religioase, iar acest lucru a fost inteles de catre oameni insa faptele celor mai multor membri ai Bisericii ca institutie au atras nu numai nemultumirea enoriasilor, credinciosilor lor, ci si aversiunile lor. Oamenii au inceput sa deteste religia, iar din pacate, trebuie sa spunem, ca acest lucru s-a si dorit. Desi, in mare parte, majoritatea prelatilor erau inconstienti si nu isi dadeau seama de gravitatea faptelor lor, de ceea ce fac, au fost si altii care realizau aceste lucruri cu buna stiinta. Planul era intai pervertirea invataturii, iar mai apoi taierea tuturor legaturilor pe care le poate avea omul cu originea sa, inclusiv prin stiinta, filozofie si, mai apoi, arta.

Intrebarea cea mai evidenta si urgenta este: ce vina au masele pentru faptele conducatorilor lor? Suntem cu totii vinovati de faptul ca le-am ignorat, iar acum suferim consecintele fiind aproape prea tarziu sa mai redresam lucrurile. Exista ceva ce se numeste Constiinta, cu care discernem ce este corect si ce nu este corect sa facem. Nici un conducator nu este mai presus de aceasta si cu totii ar trebui sa avem aceasta Constiinta.

Asadar s-au dat atentate subversive asupra a tot ceea ce inseamna omenire, caci, de fapt, impotriva oamenilor a fost atintit acest plan de “cucerire”. Chestiunea ateismului a fost o alta farsa jucata oamenilor pentru a-i reduce la ignoranta si pentru a-i controla in tot ceea ce realizeaza pe acest Pamant. Din pacate, multi dintre noi am cazut in aceasta capcana.

ateu, ateism, dumnezeu, divinitate, divin, sacru, profan, in hoc signo vinces, melchisedeck, avraam, nasterea afroditei, venus, boticelli

Ioan Petru Culianu scria in Istoria Credintelor si Ideilor Religioase – Volumul IV (si nu Istoria Religiilor) despre secularizarea doctrinelor religioase, care a insemnat cristalizarea la apogeu a rationalizarii gandirii religioase omenesti. Nici pomeneala de conceptul de Dumnezeu, iar noua religie avea sa fie un soi de invatatura laica pentru ca omul sa inteleaga faptul ca nu are constiinta.

Acest lucru il mai putem gasi, sub alta forma, in scrierile lui Sigmund Freud, in care spune ca omul poarta in psihicul sau stari inconstiente, bestiale, irationale si inumane care trebuie sa iasa la suprafata, altfel subiectul s-ar inbolnavi si chiar si-ar pierde viata. Prin acest concept s-a dat pe fata planul de inversare al valorilor sufletesti, care, odata si cu asa-zisa arta contemporana moderna a unui Marcel Duchamp, a trecut la considerarea adevaratelor valori ca fiind valorile ego-ului si nu ale sufletului. De asemenea, s-a confundat in mod voit ego-ul personal al fiecarei fiinte umane cu sufletul sau, cu adevarata sa identitate, iar forurile scolilor si gandirilor de tip new age abunda de aceste concepte. Asadar, ateizarea lumii o vedem mai bine in secolul douazeci si cel mai bine in acest secol douazeci si unu in care traim.

Acesta, si multe altele, a fost motivul pentru care Carl Gustav Jung, adevaratul parinte fondator al psihanalizei, s-a despartit de maestrul sau si si-a urmat propria cale infiintand o adevarata scoala de psihanaliza. In aceasta ni se arata tuturor continutul real al psihicului nostru si ce putem face pentru a ne vindeca de afectiunile trecutului asupra sa, amprente care, impreuna cu ceea ce numim ateism, au marcat si insangerat adanc constiinta noastra. Desi pare cam apocaliptic spus, din punct de vedere psihologic, putem vedea foarte clar efectele lor asupra intregii omeniri si intregii planete. Traim oare intr-un paradis terestru in care nimeni nu are nici o problema? Oricine putem raspunde la aceasta intrebare.

Jung sublinia foarte interesant ca trebuie studiat sufletul uman, vazut ce este in realitate, inteles ce este si cum functioneaza. Iar acest lucru ne aduce aminte de insasi definitia etimologica a cuvantului psihologiepsiche – suflet, logos – cuvantare, stiinta, asadar Stiinta Sufletului.

Inspirat din foarte multe doctrine orientale, inclusiv Dao De Jing si I Ching, Jung a contribuit la trezirea omenirii in continuare, zvacnire care a avut loc in repetate randuri si in diferite asa-zise epoci de manifestare umana, astfel incat acum asistam la o adevarata revolutie, insa nu este de ajuns pentru a se schimba omenirea radical si pentru a stopa daunele pe care le facem asupra Mamei Naturi. Mai trebuie..!

In fine.. nu insist deloc asupra doctrinelor absolut diabolice de tip sionist, marxist, leninist sau comunist (globalizant, folosind ceea ce ei numesc politica corecta), ci insist asupra adevaratei identitati, adevaratei naturi umane, care evident ca nu este una infraumana sau inumana, inconstienta si daunatoare, parazitica, datorita faptului ca nu ne nastem inconstienti. Aceasta este ceea ce psihanaliza lui Jung ne spune, in opozitie fata de pseudo-psihanaliza freudiana cu ale sale metode scormonitoare periculoase. Este o natura generoasa, blanda, debordand de bun-simt si ingaduinta fata de semeni, o natura umana in adevaratul sens al cuvantului, o natura prin care fiecare ne inspiram unul pe celalalt sa traim fericiti, insa nu inainte de a inversa procesul daunator in care ne aflam acum.

Asadar ce inseamna sa fii ateu? Recurgem iar la notiunea de Dumnezeu, sau fara Dumnezeu? Consider ca este doar un alt pas spre a deveni total antiteist, adica impotriva lui Dumnezeu si a tot ceea ce inseamna acesta. Cred ca trebuie sa ne redefinim notiunea de Dumnezeu pe care o avem in minte si sa o intelegem. Numai cautatorii adevarati si sinceri pot si vor raspunde cu adevarat la intrebarea cine sau ce este Dumnezeu, fara a recurge la nici un artificiu si fara a juca farse in fata constiintei publice. Fiind intrebati vor putea raspunde intotdeauna: Dumnezeu ESTE si lucreaza prin oameni!

ateu, ateism, dumnezeu, divinitate, divin, sacru, profan, in hoc signo vinces, melchisedeck, avraam, nasterea afroditei, venus, boticelli, lucifer, geniul raului

Save

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *