ue, uniunea europeana
,

Bruce Antonio Laue – UE se prabuseste sub greutatea propriei tiranii

Vechea zicala spune ca „capul plecat sabia nu-l taie”. In rarele ocazii in care se ridica, urmeaza un val de furie si de pedepse. Republica Polona se confrunta acum cu acest fenomen, deoarece Tribunalul sau Constitutional a decis ca doua articole ale tratatului cu Uniunea Europeana sunt incompatibile cu legislatia poloneza. In plus, a opinat ca legislatia nationala are o pondere mai mare decat legislatia UE. Cu alte cuvinte, legile adoptate de parlamentul polonez au prioritate fata de legislatia UE. Este intr-adevar un verdict bland, dar important. La sediul central european de la Bruxelles, acest lucru a fost tratat ca fiind sfarsitul lumii, ceea ce, desigur, nu este, desi ar putea semnala sfarsitul Uniunii Europene. Brexitul — retragerea Marii Britanii din U.E. — a fost doar inceputul si a fost urmarit indeaproape de alte natiuni care au simtit ca aceasta organizatie (care este ceea ce este, nu o putere suverana) nu este pentru ele. Dar cum sa te sustragi din acest aranjament? De aici si examinarea atenta a Brexitului, iar un aspect parea clar: trebuia sa existe o justificare juridica pentru separare. Comportamentul autoritar al U.E. a dus la verdictul Tribunalului de saptamana trecuta, care, la randul sau, a oferit aceasta justificare.

Totul a inceput atunci cand guvernul polonez a cerut instantei sa se pronunte asupra regulamentului UE care prevedea ca drepturile homosexualilor si stilul de viata al homosexualilor si al transsexualilor trebuie sa fie predate in toate scolile primare din statele membre. Polonia este o tara catolica — o tara foarte catolica — si guvernul dorea o clarificare cu privire la validitatea acestei legi. De asemenea, UE si-a exprimat ingrijorarea cu privire la independenta sistemului judiciar polonez; guvernul polonez numea judecatori afiliati partidului politic aflat la putere in instantele superioare si a amenintat cu sanctiuni daca aceasta practica nu va fi oprita. Acest lucru este oarecum ciudat, deoarece procesul polonez este asemanator cu ceea ce au facut presedintii americani timp de 245 de ani: presedintii democrati nominalizeaza judecatori democrati la Curtea Suprema si la instantele federale, iar presedintii republicani nominalizeaza judecatori republicani. Si, desi toti judecatorii isi proclama impartialitatea, toata lumea stie ca ei, ca si noi toti, au prejudecatile lor, asa cum le avem pe ale noastre, impotriva carora luptam cu mai mult sau mai putin succes. Tribunalul, asa cum s-a afirmat anterior, a constatat ca aceste legi sunt invalide din cauza faptului ca sunt in conflict cu Constitutia poloneza, care are intaietate.

Reactia a fost predictibila.

Ursula von der Leyen, presedinta Comisiei Europene, a declarat: „voi folosi toate puterile de care dispun pentru a aplica legile UE”, inclusiv prin interzicerea accesului la fondurile de recuperare post-pandemie. Ea a continuat: „Toate hotararile Curtii Europene de Justitie sunt obligatorii pentru toate statelor membre. Legislatia UE are intaietate fata de legislatia nationala, inclusiv fata de dispozitiile constitutionale”. Guvernul german, care controleaza de fapt U.E., a oferit Comisiei „sprijinul sau deplin”. Francezii, care, atunci cand germanii spun „sari”, ei intreaba „cat de sus”, au declarat ca actiunile Poloniei reprezinta o „amenintare directa la adresa Uniunii Europene”.

Daca a existat vreo indoiala, acum nu mai exista niciuna; nu vor exista negocieri, nu vor exista compromisuri, Polonia se va supune sau se va confrunta cu penalizari financiare — chiar inainte de Craciun, desigur. Nu este de mirare ca Marea Britanie a gasit ca ar fi de neconceput sa ramana intr-o astfel de organizatie, unde supunerea absoluta nu numai ca era asteptata, dar si ceruta. In plus, ceea ce este mai ingrijorator pentru Europa, este, la prima vedere, incontestabil Germania. Alte tari din Europa de Est, mai ales Ungaria, realizeaza acum ca, dupa 45 de ani de opresiune sovietica, au inlocuit-o cu o noua forma de subjugare, daca nu in termeni politici, poate, cu siguranta in termeni monetari si sociali. Grecia, bineinteles, a invatat acest lucru in ultimul deceniu, insa nu a ales sa iasa cat a avut ocazia.

Ceea ce se intampla acum cu U.E. este ca se prabuseste sub greutatea propriei tiranii. Cu toate acestea, are dreptate sa creada ca acest lucru va conduce la alte chestiuni. Este indubitabil ca unele tari sa considere ca aceasta este sansa lor de a pune la indoiala autoritatea organismului central de conducere, poate cu scopul de a-i reforma structura, oricat de putin probabil ar fi acest rezultat.

Pentru birocratii UE de la Bruxelles, nu este un dezacord juridic, ci o erezie! Din punctul lor de vedere, nu numai ca cetatenii Europei ar trebui sa se supuna directivelor lor, dar ar trebui sa fie recunoscatori pentru ca au o autoritate superioara propriilor guverne care sa le dea instructiuni cum sa traiasca si sa se comporte in anumite moduri, si sa faca acest lucru fara obiectii, deoarece, in mod evident, ei sunt incapabili sa se guverneze singuri.

Dar Uniunea Europeana, in ciuda parerii foarte marete pe care o are despre ea insasi, nu este izvorul tuturor intelepciunilor si cunostintelor. Nu este nici gardianul moralei occidentale, nici al virtutilor, nici al valorilor, nici al pacii. Dimpotriva, a subminat aceste calitati si a transformat Europa intr-un grup de pseudo-tari intimidate si docile care, cu putine exceptii, indeplinesc ordinele unei colectii de barbati si femei gri care patruleaza prin salile puterii in cautarea unor noi modalitati de a omogeniza popoarele mandre de odinioara ale unui continent. Totusi, Polonia va avea distinctia de a fi a doua natiune care se va razvrati impotriva acestei erori istorice.

Chopin nu a compus pentru ea, Sobieski nu a luptat pentru ea, iar oamenii din Revolutia de la Varsovia nu au murit pentru ea. Ei si-au savarsit faptele eroice pentru Polonia si pentru civilizatia occidentala.

Iar Polonia va dainui mult timp dupa ce Uniunea Europeana nu va fi decat o amintire vaga si neinsemnata. Nu vor exista cantece entuziaste pentru ea, nu vor exista balade romantice cantate de-a lungul timpului care sa ii preamareasca onoarea si maretia, nu vor exista povesti de curaj sau sacrificiu, ci doar teancuri de hartie si carti care sa contina regulile si reglementarile care i-au deposedat pe europeni de obiceiurile si identitatile lor. Si chiar daca unele natiuni se vor schimba pana la a nu mai fi recunoscute din cauza presiunii neobosite a acestei inventii legislative nealese, care sautoperpetueaza — sau chiar vor disparea cu totul — Polonia va dainui.

Niech zyje Polska! Traiasca Polonia!

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published.