Barfa vs Sfatul – care este diferenta?

Last Updated on June 30, 2017 by Patrick

Barfa

Cand mergi la tara, ai sa vezi pe prispele caselor niste femei care poarta un batic, o basma pe cap, tragandu-si peste gura, atunci cand te vad trecand pe acolo, o bucata din acel batic. Ce ciudat, nu-i asa? Oare de ce ar face acest gest?

Pe strazile orasului, oamenii suntem din ce in ce mai tristi. Forfotim pe strazi cu figuri aparent serioase, insa in realitate triste, ca si cum am fi “oameni maturi”, ca si cum am stii ce e aia viata. Aceasta este masca pe care o purtam si dupa care ne ascundem. Iar la petreceri, sau oricand in timpul liber cu prietenii, cu familia, ne aratam in sfarsit adevarata fata. Ce ne iese din gura, pe langa lucruri bune, mai sunt si prostii, obscenitati, dizarmonii verbale, rasete zgomotoase inspre isterice, dovezi ale indobitocirii secolelor prin injectii cu ignoranta. Una este veacul si alta este secolul, a propos de secularizare, ca tot este in voga in ziua de azi sa laicizam orice. Rusinea organica este din ce in ce mai pervers ascunsa si revelata numai atunci cand vrem sa ne despuiem de caracter. Atunci cand vrem sa fim “liberi”.

Exista un obicei de proasta speta numit barfa. Ceea ce facem este ca ne jupuim “adversarul” de viu, adica seamanul, caci adversarul seamana cu noi. Concurenta este in sacul cu cartofi, intre cartofi, care sa fie cel mai mare, cel mai frumos, cel mai rezistent la frig etc. Prin barfa ne dovedim adversarul, il dam jos de pe podium. Barfa este acel sfat pe care i-l dam adversarului ca sa-l ajutam sa faca mai bine ce are de facut, insa nu este si practica pe care o predicam. Barfitorii sunt fricosi din fire. Ei ar vrea ca altii sa faca ceea ce ei nu pot sau le este frica sa faca. Nu-i asa ca se dau de gol?

Sfatul

A asculta este una dintre valorile iubirii si ale prieteniei, ale fratiei reale.

Foarte putini oameni asculta sau stiu sa asculte. Restul aud si reactioneaza la stimulul primit prin acest simt. De cele mai multe ori sunt deranjati de ceea ce aud si reactioneaza dar se ascund (se justifica prin) dupa sfatul pe care il dau gratuit (“ca poate te ajuta..”). Insa nici prin cap nu le trece ca interlocutorul lor nu le-a cerut ajutorul. A te destainui nu inseamna sa ceri ajutor, ci inseamna a te elibera prin comunicare, prin vorbire, tu insuti de povara starilor emotionale acumulate in tine de-a lungul timpului, iar timpul trece si acestea se pot scufunda insa nu dispar. Intr-o zi vor iesi la suprafata dinnou. De toate acestea sa nu ne fie frica!

Cand un prieten, dar chiar si un necunoscut, iti da un sfat, este pentru ca l-ai cerut. Te-a ascultat, ai intrebat si ti-a raspuns.

Cand ceri ajutorul te apropii de celalalt pentru ca ai inteles ca si el este ca si tine si nu poti trai izolat, tacut, fara sa interactionezi cu alti oameni. O bucurie te cuprinde cand intalnesti pe altul ca tine si cu care stai de vorba de parca va cunoasteti de cand lumea.

Sfatul este atunci cand te sfatuiesti cu cineva. Este un negot insa din prietenie, din fraternitate, din apropiere, si nu unul egoic, competitiv. Este un schimb de energie si de viata, de constiinta. O sinergie intre oameni.

Barfa este precum perna cu puf de gasca injunghiata, al carei puf se arunca pe fereastra. Asa zicea un intelept. O barfa aruncata asupra celuilalt este precum un sfat, aparent. Multi se ascund dupa motivul sfatului atunci cand cartesc. Nu isi dau seama ca nu-si suporta seamanul si il urasc, altfel nu ar reactiona visceral nici atunci cand il vad pe strada, si nici atunci cand sta de vorba cu ei. Insa barfa este ireversibila, nu mai poate fi inversat efectul ei. Se raspandeste precum un virus printre oameni. Apoi ia-l de unde nu-i!

Adesea barfa si sfatul se condunda. Dar este o limita foarte subtire intre cele doua, dupa care ne putem da seama care e una si care e cealalta: motivul, interesul.

Barfitorul vrea sa te schimbe pentru ca-l deranjezi. Sfatuitorul, in schimb, vrea ca tu sa te schimbi, nazuieste ca tu sa te eliberezi de suferinta pentru ca te deranjeaza. Aceasta este in mare diferenta dintre cele doua, si tine de motiv si interes care adesea este egoist, in cazul barfei, si altruist, in cazul sfatului.

Barfa il face pe om foarte slab, il mutileaza psihic si il blocheaza din cauza fricii. In consecinta, nici nu incearca sa se schimbe pe el insusi, cel care barfeste, considerandu-se drept, onest, ca duce o viata corecta etc. Nici nu banuieste minciunile in care traieste.

Sfatul il innobileaza pe om si il intareste. Are o savoare placuta de bucurie in esenta.

Sfatuitorul respecta intotdeauna alegerile celuilalt indiferent care sunt. Nu e coercitiv, nu forteaza pe nimeni sa faca nimic din ceea ce nu ar dori. Sfatul sfatuieste pe toti sa indrazneasca.

Barfa si sfatul nu traiesc impreuna

Cand eram copii, parintii nostri ne educau in spiritul comportamentului “cum trebuie”. Aveau un set de reguli fixe dupa care isi ghidau viata, insa nu observau ca viata lor se naruia incet dar sigur.

A trai frumos nu inseamna a trai fix pe sinele unui tren mergand in linie dreapta, ignorand in continuu vesnica si perpetua schimbare a lumii. Nimic nu ramane la fel. Dar totul se repeta. Ce paradox si ce mister!

Dar cum trebuie sa ne comportam, de fapt? Am vazut ca setul de reguli fixe nu se aplica mereu si la aceleasi lucruri in viata. De aceea barfa este una dintre cele mai cumplite greseli pe care omul poate sa le faca. Cu ea si prin ea judecam pe celalalt de langa noi ca si cand l-am cunoaste. De fapt, ii judecam nimic altceva decat incalcarile evidente ale acelor reguli fixe pe care le avem inoculate in minte.

Un sfat nu are de-a face cu nici un set de reguli ci cu intuitia care se alimenteaza din a fi prezent mereu si in stare de alerta noutate. Nu stii niciodata cand si ce ti se poate intampla. Un lucru bun sau un lucru rau. Iar setul de reguli fixe iti spun cum sa reactionezi in caz de. Sunt precum un manual scris deja. Atunci ce rost are sa mai traiesti daca stii deja cum este viata? De ce tot mai venim la viata aici pe Pamant?

Barfa ucide, iar sfatul umple de viata, implineste. In concluzie, barfa si sfatul nu traiesc impreuna. Nu pot. Cel ce barfeste nu sfatuieste, ci omoara orice bucurie si atentie fata de nou din om. Cel ce sfatuieste, trezeste si impaca mintea lovita de impresiile de mereu si pretutindeni.

Barfa este frica continua, iar sfatul este curaj vesnic, pace si armonie interioara, lumina constienta raspandita prin mintile oamenilor.

Barfa invenineaza, iar sfatul lamureste, clarifica.

Am primit un sfat adevarat la un moment dat si l-am recunoscut. Cat m-am bucurat! M-a lamurit pe loc si mi-am dat seama ca era un sfat. Toate celelalte de pana atunci erau incercari vane de a fi ajutat, inclusiv cand nu vroiam…

Save

Save