Avocatii razboiului: SUA pot infrunta simultan Rusia, China si Iranul?

Se inmultesc cu repeziciune articolele marilor publicatii care avertizeaza ca se apropie un razboi mondial si ca SUA si aliatii trebuie sa majoreze dramatic bugetele apararii, sa investeasca in industria militara. Va fi un razboi intre democratie si autocratie, spun aceste analize, nicidecum intre mai multe puteri imperiale. Iar democratia poate iesi invingatoare, cu conditia de mai sus – cheltuieli mari pentru aparare si inarmare.

„Scepticii se insala: SUA pot infrunta Rusia si China impreuna”, spune un articol publicat de The Washington Post. Pe scurt, autorul este nemultumit si de politicienii democrati, care sustin ca SUA trebuie sa umileasca Rusia in Ucraina, si de republicani, care considera ca adevaratul razboi este cel impotriva Chinei. De ce nu un razboi atat impotriva Chinei, cat si a Rusiei? Asta sugereaza The Washington Post.

John Bolton

„Poate armata SUA sa lupte simultan impotriva Rusiei si a Chinei?”, se intituleaza un articol publicat de 19FortyFive, publicatia in care, de curand, fostul ambasador al SUA la ONU John Bolton chema America si lumea la o mobilizare pentru o schimbare de regim la Moscova. Desigur ca America poate purta un razboi impotriva Rusiei si Chinei si poate castiga acest razboi, arata articolul. „Puterea imensa de lupta a fortelor armate americane nu va fi depasita de un razboi pe doua fronturi”. „SUA pot lupta simultan cu Rusia si China pentru o vreme, cu ajutorul catorva prieteni”, mai scrie autorul.

Bloomberg merge mai departe: „Poate lupta SUA cu Rusia, China si Iran simultan?”. Raspunsul acestei analize este ceva mai rezervat, dar nu ne spune nicidecum ca America ar putea fi infranta. Nu, solutia sunt investitii mari in cercetare, in industria militara, in inarmare, pentru ca America sa fie mereu inaintea acestor state.

„Relatiile internationale sugereaza ca va urma un razboi mondial”, ne spune Foreign Policy, intr-un articol scris de un membru al Atlantic Council. Va fi un razboi intre democratii si autocratii, asa cum ne-o spune inca din campania electorala si presedintele Joe Biden. Vor lupta „Statele Unite si statele cu orientari democrate din NATO, Japonia, Coreea de Sud si Australia, impotriva autocratiilor China, Rusia, Iran si altele”.

Thomas G. Mahnken

„Poate America sa castige un nou Razboi Mondial?”, se intreaba Thomas G. Mahnken, fost asistent al sefului Pentagonului in timpul administratiei George W. Bush, intr-un articol publicat de Foreign Affairs. Din nou raspunsul este ca Statele Unite si aliatii ar avea avantaj intr-un conflict simultan pe doua continente. Din nou, avantajul acesta va exista doar daca vor fi majorate drastic cheltuielile militare. „Pe termen scurt, asta presupune suplimentarea turelor la fabricile de armament. Cu timpul, va insemna extinderea fabricilor si deschiderea altor linii de productie. Congresul va trebui sa aloce mai multi bani”. Mahnken, cu experienta sa acumulata la Pentagon, mai pune o conditie pentru victoria democratiilor intr-un razboi cu autocratiile: ”SUA trebuie sa discute cu aliatii pentru ca si acestia sa-si sporeasca productia militara si rezervele de arme si munitii”.

Articolul publicat de Foreign Affairs arata si cum ar incepe un razboi intre Vest, China si Rusia: „Daca Beijingul incepe o operatiune militara in Taiwan, fortand interventia SUA si a aliatilor”. „Intre timp, avand in vedere ca SUA vor fi implicate militar in Pacificul de Vest, Moscova poate invada o parte si mai mare a Europe”, mai arata Foreign Affairs. Se poate subintelege de aici de ce forta militara a Rusiei trebuie „degradata” in Ucraina, asa cum sustinea actualul sef al Pentagonului, Lloyd Austin. „Oricat de neplacuta ar fi aceasta perspectiva, SUA si aliatii trebuie sa planifice cum sa castige razboaie simultane in Asia si Europa”, mai scrie Mahnken, pentru Foreign Affairs.

The Washington Post, Foreign Policy, Foreign Affairs nu se adreseaza doar publicului larg, ci si factorilor de decizie si strategilor din America si din lume. Aceste publicatii isi incurajeaza audientele selecte sa vada un razboi mondial mai degraba ca pe un fenomen implacabil, mai ceva decat incalzirea globala despre care se vorbeste mult in paginile acelorasi publicatii. Dincolo de faptul ca fac apel global la o cheta in beneficiul industriei militare detinute de doar cateva state, concluzia acestor articole pare sa fie ca oamenii nu pot controla alunecarea spre o conflagratie globala, ca trecerea de la ordinea mondiala dominata de un imperiu la una dominata de doua sau mai multe imperii nu se poate face decat printr-o explozie de violenta.

Aceasta viziune este propagata in randul generatiilor tinere, pentru care acestea sunt de multe ori singurele lecturi. Sediile reale ale puterii – tehnocratii si ONG-rile – sunt si ele „like minded”, de asemenea. Iar „naratiunea” dominanta este ca nu trebuie sa ne temem de acesti oameni ai unei singure carti, ci sa-i apreciem si sa-i urmam.

Nu inseamna ca nu exista si alte viziuni.

Henry Kissinger

Henry Kissinger a vorbit, chiar la Forumul Economic Mondial de la Davos din acest an, despre o solutie diplomatica in Ucraina, cu cedarea Crimeii. Este limpede insa ca autorii articolelor amintite mai sus, ca si viitorii lideri ce se formeaza acum in universitati si in stagii ONG-istice si guvernamentale il considera pe Kissinger o relicva a Razboiului Rece si atat.

Profesorul John J. Mearsheimer a avertizat de ani de zile ca va urma un razboi in Ucraina, din cauza marii greseli care este extinderea NATO pana la granitele Rusiei. Studentii de la Universitatea din Chicago l-au acuzat pe profesorul lor ca este pro-rus. Patrick Buchanan, jurnalist, politician si fost director de comunicare al presedintelui Ronald Reagan, sustine ca nenumaratele aliante ale Statelor Unite sunt tot atatea motive pentru izbucnirea unui razboi mondial, nu avantaje pentru castigarea unui asemenea conflict.

Patrick Buchanan

Si paleoconservatorul Buchanan este considerat o relicva a Razboiului Rece care nu mai merita pic de atentie. La fel si economistul Jeffrey Sachs, un critic al extinderii NATO, in ciuda pedigriului sau neoliberal, al povestii de succes a terapiei de soc din Polonia, dar si coautor al dezastrului economic din Rusia lui Boris Eltin. („Singura mare greseala a presedintelui Biden este ca a spus ca marea lupta a lumii este intre democratii si autocratii. Adevarata provocare a omenirii este sa traiasca impreuna si sa depaseasca crizele comune ale mediului si inegalitatii”, spune Jeffrey Sachs). Nu este vazut cu ochi buni nici istoricul Niall Ferguson, atunci cand avertizeaza ca lumea trebuie sa evite un razboi mondial. Acelasi lucru se intampla si cu rusii care se exprima impotriva regimului Putin, pentru a nu mai vorbi despre situatia din China presedintelui Xi Jinping, eternizat la putere.

Niall Ferguson

In 1985, autorul SF Orson Scott Card publica romanul „Jocul lui Ender”, socotit in egala masura o ampla metafora legata de Razboiul Rece si un manual de leadership. Dupa infrangeri repetate in fata unor ganganii extraterestre invadatoare (sovieticii), liderii lumii se hotarasc sa-i pregateasca de mici pe noii comandanti (occidentalii), selectandu-i pe cei mai inteligenti si agresivi. Lumea este salvata, planeta invadatorilor este spulberata si totul sub comanda micilor razboinici care habar nu aveau ca simularile la care participau erau, de fapt, bataliile reale de care depindea soarta lumii lor. Pentru Scott Card, Razboiul Rece urma sa se incheie printr-o mare conflagratie. Toti strategii care acum sunt considerati biete relicve ale unei lumi disparute au meritul de a nu fi aruncat lumea intr-un asemenea razboi.

Acum, o noua generatie educata parca pentru a nu cunoaste trecutul cu spaimele si suferintele lui si antrenata pe simulatoare pare sa-si doreasca un mare razboi pentru a regla afacerile neincheiate ale Razboiului Rece si a demonstra Istoriei ca exista si imperii care nu decad, fie si numai pentru ca nu accepta sa li se spuna imperii.