Piesa de Altar Kabbalistico-Alchimică din Bad Teinach

Last Updated on February 22, 2024 by Patrick

Piesa de altar kabbalistico-alchimică dintr-o mică biserică din orașul Bad Teinach, lângă Calw, în Germania, este, cred eu, de cea mai mare valoare ezoterică. Am în prezent puține informații despre istoria sa exterioară, deși este datat în 1673 și pare să fi fost pregătit la instigarea prințesei Antonia (1613-1679), așa că mă voi concentra în acest articol asupra simbolismului picturii.

Panoul central al picturii, care este singurul de care ne vom ocupa aici, ne prezintă o grădină de trandafiri înconjurată de un gard viu cu trandafiri roșii și albi. În afara grădinii, în fundal, în stânga, se află o tabără militară cu patru pătrate, în timp ce în dreapta vedem un oraș fondat pe un plan circular. În prim-planul din centru, o poartă arcuită se deschide în grădină, iar în prag se vede o figură feminină care se oprește la intrare pentru a privi minunățiile din fața ei. Ea poartă în mâna dreaptă inima în flăcări, în timp ce în stânga se sprijină pe un toiag în formă de cruce cu ancoră. Astfel, ea reprezintă Sufletul Omului aflat în pragul iluminării spirituale, cu focul entuziasmului și al iubirii arzând în inimă și cu temelia ancorată a Sufletului în misterul central al Crucii lui Hristos.

Sufletul privește în grădină, și aici ne amintim de Rosarium sau Grădina de trandafiri a Fecioarei, imaginea medievală a domeniului închis în care sufletul uman se poate împărtăși cu aspectul Sophia-înțelepciune al Spiritului. În cadrul acestei Grădini de Trandafiri se află două tărâmuri – o grădină circulară și un Templu al Misterului cu boltă. Sufletul trebuie mai întâi să traverseze grădina circulară înainte de a ajunge în curtea exterioară a Templului, care se află pe un podium cu șapte trepte.

Grădina circulară

Grădina este centrată pe figura lui Hristos înviat, care stă pe o stâncă și își ține crucea. Din trupul său curge un șuvoi de sânge care formează o baltă în centrul cercului. În jurul lui, grădina este segmentată în trei inele de douăsprezece straturi de flori, fiecare având propriile plante, iar în jurul inelului interior (care se află în balta cu sângele lui Hristos) se află 12 figuri. Aceste douăsprezece figuri sunt constelate cu o serie de simboluri care sunt prea complexe pentru a fi analizate aici, dar, de exemplu, ele apar cu diverse animale, țin în mână obiecte simbolice, au anumite culori și fiecare dintre ele se află în fața unor copaci sacri care cresc la limita inelului interior. Acești copaci sunt următorii, numărând în sensul acelor de ceasornic, începând cu figura aflată chiar în dreapta lui Hristos:

– Laur – Chiparos – Salcie – Smochin – Cedru – Brad – Măslin – Măr – Rodie – Migdală – Palmier – Stejar.

Cele douăsprezece figuri reprezintă cele 12 triburi ale israeliților sau cei doisprezece apostoli și pot fi legate și de semnele zodiacale. Astfel, prima etapă a întâlnirii Sufletului cu grădina necesită o experiență a celor douăsprezece arhetipuri la toate nivelurile, ca cei doisprezece arbori sacri, sau cele douăsprezece forme animale etc. Sufletul trebuie să experimenteze în interior modul în care energia spirituală unică se manifestă în lumile inferioare divizată de douăsprezece ori. Numai prin reintegrarea acestei douăsprezece polarități, Sufletul poate dobândi adevărata percepție a unității care se află dincolo, aici figura lui Hristos din centrul grădinii circulare. Acesta este misterul sublim al celor Doisprezece plus Unu în centru.

Odată ce Sufletul a realizat această integrare, el se va afla în poziția Ființei Cristice. Această poziție este punctul de încarnare spirituală în lumea naturală, Malkuth-ul cabaliștilor, iar în acest tablou se vede clar o glifă a Arborelui Vieții a cabaliștilor, afișată cu figuri feminine care marchează Sephiroth-urile. Acest Arbore al Vieții se întinde între grădină și templu, unește aceste două tărâmuri în cadrul experienței sufletului în realitatea spirituală a Grădinii Trandafirilor. Îl putem schița după cum urmează

Triada supranaturală Kether, Chokmah, Binah, este indicată de cele trei figuri feminine încoronate din centrul cupolei templului. Deși nu pot fi văzute pe detaliul ilustrației de aici, pe pictura originală capul lui Kether este înconjurat de un nimb de șapte ochi, Chokmah de șapte stele, iar Binah de un nimb de șapte flăcări, ceea ce oferă o interpretare interesantă a semnificațiilor obișnuite ale acestor Sephiroth. Kether, în Coroana Arborelui, are darul de a vedea în zonele mai înalte ale lumii spirituale, Chokmah poartă Înțelepciunea Stelelor, iar Binah are focul Înțelegerii luminate. (Acestea sunt doar un exemplu al unui mic detaliu al simbolismului, iar întreaga pictură este cu adevărat profundă prin încapsularea detaliată a înțelepciunii ezoterice în formă picturală).

În dreapta, sub Chokmah, pe frontonul Templului, vedem figura lui Chesed, iar mai jos și la stânga lui Binah, este reprezentată Geburah. Completând Triada intermediară este Tiphareth, reprezentată ca femeia cu cei doi copii, un copil ținut în sus, iar celălalt stând sub ea. Tiphareth se află în punctul special al copacului, oglindind în esența ei pe cel de sus și pe cel de jos.

Triada inferioară este compusă din Netzach, sub forma figurii feminine purtând ramuri fructifere și stând la baza coloanei BOAZ din dreapta a Templului, Hod la baza coloanei JACHIN din stânga ciupește din harpa ei, iar în centru, sub ele, stând pe o semilună, se află Yesod.

Acum se poate vedea clar că figura lui Hristos ocupă locul 10, cel al lui Malkhuth. Pentru a ne armoniza cu prezentarea Sephiroth-urilor ca forme de zeițe, trebuie să înțelegem că acesta este punctul de întrupare a Spiritului în materie și, astfel, figura Sufletului care intră în Grădină va ajunge inițial să ocupe această Sephira. Hristos este văzut aici ca reprezentant al umanității, mai degrabă decât în aspectul său ca parte a Divinității. Odată ce Sufletul se află în mod conștient pe Malkhuth, ființa individuală poate vedea, cel puțin în contururi vagi, Arborele Vieții cu Sephiroth-urile superioare care se întind deasupra Sufletului. Astfel, această percepție unește experiența Grădinii circulare a Zodiacului, lumea astrală a Arhetipurilor, cu tărâmurile superioare ale Lumii Spirituale (Lumile Devachanice) ilustrate de Templu.

Templul Misterului

Acest templu este abordat prin urcarea pe un podium cu șapte trepte, la colțurile căruia se află cei patru evangheliști cu simbolurile lor animale ale elementelor. În stânga – Matei (Omul) și Ioan (Vulturul), iar în dreapta – Luca (Leul) și Marcu (Taurul). Templul are o cupolă cu un sanctuar central dedesubt, în afara căruia se află două coloane, Boaz și Iachin. Coloana Boaz din stânga poartă în jurul ei un helix de șapte spire în sensul acelor de ceasornic format din animale care merg “doi câte doi”, în timp ce coloana Jachin are un helix de șapte spire în sens invers acelor de ceasornic cu forme de flori și fructe. Deasupra, pe frontonul sanctuarului se află, două obeliscuri care se leagă simbolic de aceste coloane, Obeliscul de Foc în stânga și Obeliscul de Apă în dreapta. Lângă obeliscul de apă se află Îngerul cu “o față ca Soarele” (vezi Apocalipsa, capitolul 10), în timp ce lângă obeliscul de foc se află imaginea mare de aur, argint, aramă și fier din Visul lui Nebucadnazzer (vezi Daniel 2, 31).

În două portice exterioare se văd cei patru mari profeți ai Vechiului Testament. Sub cel din stânga, Ieremia și Daniel, iar sub cel din dreapta, Ezechiel și Isaia, fiecare purtând simboluri caracteristice.

În interiorul sanctuarului, Aaron, cu platoșa sa, oficiază la altar, alături de care sunt ridicate Crucea Răstignirii lui Hristos și o cruce cu un șarpe răstignit (un simbol alchimic important, care apare, de exemplu, în Simbolurile ieroglifice ale alchimistului Nicholas Flamel, care se presupune că se bazează pe o carte ezoterică evreiască). Șarpele răstignit este legat de Moise (vezi capitolul 21 din Numeri). Avem aici o întâlnire a vechilor mistere ale lui Moise cu misterul creștin al Învierii. În vârful frontonului de deasupra sanctuarului, vedem figurile lui Kether Chokmah și Binah, așa cum au fost schițate mai înainte. Sunt văzute diferite forme de păsări, care se leagă de etapele alchimice. Lângă Chokmah, observăm PHOENIXUL, în timp ce lângă Binah este vizibil un VULTUR. Sub figura lui Tiphereth, un PELICAN, în evlavia sa, își hrănește puii cu propriul sânge. În altă parte se vede Păunul cu coada sa strălucitoare, iar alte păsări cu legături alchimice se regăsesc și ele în acest tablou. Deasupra, în partea de sus a domului templului, vedem viziunea celor douăzeci și patru de bătrâni în jurul Tronului lui Dumnezeu (vezi Apocalipsa, capitolul 4). Aici ne aflăm în cele mai înalte regiuni ale lumii spirituale.

Diferite ierarhii angelice cu instrumente muzicale răsună armoniile sferelor în jurul emblemei crâncene a lui (A) Alfa și (O) Omega, Începutul și Sfârșitul întregii Ființe, care este așezată în nimb de lumină stând în vârful cupolei templului.

În punctul cel mai înalt al acestei cupole se află cei trei Iniți arhetipali ai tradiției iudaice, Ilie, Moise și Enoh. Aceștia trei reprezintă cele trei curente diferite de inițiere, deși acestea sunt unificate prin faptul că toți și-au realizat viziunea spirituală pe vârful unui munte – în cazul lui Ilie a fost Muntele Carmel, Enoh a fost transpus de pe fruntea Muntelui Moriah, iar Moise, desigur, și-a avut viziunea pe Muntele Sinai. Poate că au legătură și cu Transfigurarea lui Hristos pe munte, în fața celor trei ucenici ai săi Petru, Iacov și Ioan, când Moise și Ilie au apărut împreună cu Hristos, iar cei trei ucenici au dorit să ridice trei corturi pentru a se închina la aceste trei fațete ale Duhului.

În stânga Templului, tabăra trebuie să fie cea a călătoriei israeliților spre Țara Făgăduinței cu Cortul din pustiu, Templul însuși este o reprezentare a Templului lui Solomon, în timp ce în dreapta, Ierusalimul, este orașul construit sub forma unui templu. Astfel, avem trei forme arhetipale de temple.

Întregul tablou, văzut în totalitate, ne prezintă o imagine a căii spre conștiința spiritului, printr-o experiență inițiatică dobândită prin lucrul simbolic cu acest templu. Încorporează astfel un fel de masonerie ezoterică cu diverse fațete alchimice și cabalistice și ar putea avea, de asemenea, unele conexiuni rozicruciene. Aceasta a fost o “pictură didactică” concepută pentru prințesa Antonia, care făcea parte din familia lui Frederick I, duce de Wurttemberg, alchimist și ocultist, care în 1603 a fost investit în Ordinul Jartierei de către Iacob I. Poate că vedem aici înregistrarea unei continuări de la sfârșitul secolului al XVII-lea a ezoterismului mișcării rozicruciene în cadrul unei fraternități închise (pictura nu a fost, probabil, niciodată destinată să fie văzută în afara unui grup restrâns de persoane care lucrau cu simbolismul său). Se bănuiește că ar fi extrem de valoros să se cerceteze în continuare trecutul personalităților implicate în acest grup ezoteric.

O descriere, o analiză și o interpretare fascinantă și extrem de detaliată a acestui tablou de altar se găsește într-o carte germană a unui scriitor antroposofic (nu este disponibilă în limba engleză):

– Harnischfeger, Ernst. Mystic im Barock: Das Weltbild der Teinacher Lehrtafel 228 pagini, multe ilustrații. Verlag Urachhaus, Postfach 13 10 53, 7000 Stuttgart 1, Germania.

Traducere și adaptare după alchemywebsite.com.