A fi corect si a fi politic corect

Last Updated on May 4, 2016 by Patrick

Conformitatea este temnicerul libertatii si inamicul dezvoltarii.

John F. Kennedy

A fi corect inseamna a fi. A fi “politic corect” inseamna a nu fi.

A fi corect inseamna a fi constient, iar a fi “politic corect” inseamna a fi absent.

A fi corect inseamna a privi sufletul omului, iar a fi “politic corect” inseamna a te uita la cifre, etichete, statistici, defecte, cusururi, partea goala a paharului.

A fi corect inseamna a avea incredere in tine insuti, in a fi-ul tau, pe cand a fi “politic corect” inseamna a umbla pe strada cu dictionarul in mana si cu manualul de bune maniere in buzunar.

A fi corect inseamna a fi treaz cu sabia in mana, ori a fi “politic corect” inseamna a dormi cu pistolul in mana si cu degetul spasmodic pe tragaci.

A fi corect inseamna a dansa o hora. Dar a fi “politic corect” inseamna a te da cu capul de pereti pe “basul si cu toba mare”.

A fi corect semnifica sa iti duci crucea pana la capat, iar a fi “politic corect” semnifica a (te) trada moment de moment.

A fi corect semnifica a conduce, iar a fi “politic corect” semnifica a teroriza.

A fi corect inseamna a te bucura de gratia lui Dumnezeu cel Viu, iar a fi “politic corect” reprezinta a râde tâmp de Cel Sacru si Sfânt.

A fi corect semnifica a fi responsabil, ori a fi “politic corect” semnifica a fi iresponsabil, iar “scopul scuza mijloacele”.

Cel corect este un caracter. Cel “politic corect” este un tehnocrat, un specialist, un mecanic, un automat, un imitant.

Cel corect este un creator. Cel “politic corect” este un producator pe banda rulanta.

Cel corect este un scriitor, un orator, un ganditor. Cel “politic corect” este un protagonist, un palavragiu, mereu victima a situatiilor.

Cel corect este un econom. Cel “politic corect” este un afacerist.

Cel corect este necesar. Cel “politic corect” este doar util, insa nu este indispensabil.

Cel corect este normal, echilibrat. Cel “politic corect” este bolnav, anormal, dezechilibrat.

Cel corect este vertical. Cel “politic corect” este strâmb.

Cel corect se frânge dar nu se indoaie, iar ramasitele sale sunt tot drepte, inclusiv umbra. Cel “politic corect” se indoaie, nu se frânge si rãmâne indoit.

Cel corect se schimba si devine superior celui care a fost. Cel “politic corect” ori nu se schimba si impietreste, ori se schimba si devine mai jigodie decat a fost.

Cel corect cunoaste binele. Cel “politic corect” cunoaste raul.

Cel corect se bazeaza pe valori, pe talanti. Cel “politic corect” se bazeaza pe schimonoseli abjecte, golite de continut, ireale, nefolositoare si rele.

Cel corect tine cont de Dumnezeu. Cel “politic corect” nu are rusine de om.

Cel corect este un Rege. Cel “politic corect” este o paiata, desi se crede presedinte etc.

Cel corect este un vindecator, un tamaduitor. Cel “politic corect” este un paliativ, un vindicativ.

Cel corect este un taumaturg. Cel “politic corect” este un traumaturg.

Cel corect iti spune sa traiesti in prezent, aici si acum, nu atunci si acolo, sa fi mereu alert, treaz. Cel “politic corect” iti spune “traieste-ti clipa”, venerandu-l pe “Carpe Diem” nestiind ce inseamna, gasindu-l ca motto pentru noua forma de libertinaj unde accepti orice ti se da, pentru ca asa e “la moda”.

Corect inseamna a fi genial. “Politic corect” inseamna a fi cel mult mediocru.

Calitatea este caracteristica celui corect. Cantitatea este trasatura celui “politic corect”.

Lupta interioara este in firea celui corect. “Lupta de clasa” este infectia, puroiul din mintea celui “politic corect”.

Cel corect considera ca impostorul psihopat trebuie bagat in carantina si ajutat sa se vindece. Cel “politic corect” considera ca impostorul psihopat este discriminat si ca are dreptul sa traiasca printre cei normali, asa cum considera cã si infectia trebuie tolerata.

Daca am spus ca cel corect este genial, acum spun ca cel “politic corect” este viclean, siret.

Omul corect este un prieten, un frate. Cel “politic corect” este ostil, inamic, dusman si urâcios.

Omul corect stie ce are de facut si isi practica vocatia. Cel “politic corect” nu stie ce face, de altfel nici nu face ci doar i se face si nu isi practica vocatia ci doar tine cu incapatanare locul altuia.

Omul corect este liber. Cel “politic corect” este condamnat, auto-condamnat.