O istorie filozofică a transumanismului

De-a lungul istoriei, noi, oamenii, am încercat să ne transformăm pentru a ne depăși limitele, chiar și moartea. Există o tendință în umanitate de a căuta o cale de a ocoli fiecare obstacol și limitare și de a ne face viața mai fericită și mai bună în această lume. Acest lucru dezvăluie dorința noastră de a deveni mai buni decât suntem – mai buni decât oamenii: de a trece de la a fi simpli Homo sapiens la a deveni Homo superior. Transumanismul este o mișcare care susține această transformare a condiției umane prin rațiunea aplicată, în special prin dezvoltarea tehnologiilor și apoi prin punerea lor la dispoziția tuturor. Transumanismul în sine a evoluat treptat în ultimele două decenii. Acum promovează cercetarea în domenii precum proiectele de prelungire a vieții, criogenia, nanotehnologia moleculară, proiectele de îmbunătățire umană, cum ar fi bionica, inteligența artificială, încărcarea conștiinței umane în computere și copiii proiectați, printre altele. Putem spune că obiectivul final al transumanismului este de a ne permite să trăim veșnic.

Francis Fukuyama

Comentatorii tind să spună că transumanismul este fie dezumanizant, fie supraumanizant. Opinia că transumanismul este dezumanizant este susținută de „bioconservatori” precum Francis Fukuyama și Richard Jones. Fukuyama își exprimă critica în cartea sa Our Posthuman Future: Consequences of the Biotechnology Revolution (2003). El consideră că proiectele transumaniste vor încălca drepturile fundamentale ale omului și vor estompa granița dintre natural și artificial, ceea ce ar induce într-adevăr dileme morale. În cele din urmă, teama este că transumanii vor elimina umanitatea originală. Transumanismul ca și concept supraumanizant este o opinie împărtășită de toți tehno-optimiștii, precum Julian Huxley, Max More și Nick Bostrom. Ei cred că proiectele transumaniste vor aduce beneficii maxime umanității și că limitările umane, precum moartea, dizabilitatea și îmbătrânirea, pot fi depășite în mod benefic prin tehnologie.

Aceste opinii diferite despre această mișcare ne determină să ne întrebăm ce este exact transumanismul. Așadar, înainte de a investiga etica transumanismului, să analizăm mai în profunzime ce este acesta.

Ce este transumanismul?

Diferiti gânditori, chiar și diferiți susținători ai transumanismului, au moduri diferite de a înțelege mișcarea.

Julian Sorell Huxley

Termenul „transumanism” a fost inventat în 1957 de Julian Huxley. Sir Julian Sorell Huxley (1887-1975) a fost un biolog, filosof și educator englez, autorul capodoperei transumaniste New Bottles for New Wine (Sticle noi pentru vin nou). El este considerat părintele transumanismului. A fost, de asemenea, primul director general al UNESCO, precum și nepotul biologului T.H. Huxley. A fost puternic influențat de noile descoperiri în embriologie, sistematică și studiile privind comportamentul și evoluția.

Pentru Huxley, transumanismul este un sinonim pentru „umanismul evolutiv”. Umanismul evolutiv este, în mod surprinzător, o filozofie centrată pe evoluția umană. Umaniștii evolutivi nu consideră ființele umane ca fiind „vârful creației”, ci mai degrabă ca un produs neintenționat al selecției naturale. Umaniștii evolutivi susțin opinia că viața umană a evoluat dintr-un singur organism și încă evoluează. Așadar, natura umană nu este statică; dimpotrivă, evoluăm de la o stare la alta. În cadrul umanismului evolutiv, umanitatea depune un efort deliberat pentru a „se transcende pe sine – nu doar sporadic… ci în întregime, ca umanitate” (New Bottles for New Wine, 1957). Acest concept a fost transformat într-o disciplină academică de către Huxley.

Max T. O’Connor alias Max More

Max T. O’Connor, cunoscut sub numele de Max More, este un filosof și futurist britanic. În 1995, la Universitatea din California de Sud, More și-a terminat teza de doctorat, The Diachronic Self: Identity, Continuity, and Transformation (Sinele diacronic: identitate, continuitate și transformare), care examinează mai multe probleme care preocupă transhumaniștii. De atunci, el a scris multe articole în care susține transhumanismul și, în special, filosofia transhumanistă a extropianismului (pe care o voi rezuma mai târziu).

More a introdus termenul „transumanism” în sensul său modern, bazat pe tehnologie. El definește transumanismul ca „o categorie de filosofie a vieții care urmărește continuarea și accelerarea evoluției vieții inteligente dincolo de forma sa umană actuală și de limitările umane, prin intermediul științei și tehnologiei, ghidată de principii și valori care încurajează viața” (The Coming Robot Revolution, Yoseph Bar-Cohen, David Hanson, 2009).

Alternativ, futuristul Nick Bostrom de la Universitatea Oxford a afirmat recent că transumanismul este „o consecință a umanismului secular și a Iluminismului. Acesta susține că natura umană actuală poate fi îmbunătățită prin utilizarea științei aplicate și a altor metode raționale, care fac posibilă creșterea duratei de viață sănătoasă a omului, extinderea capacităților noastre intelectuale și fizice și ne oferă un control sporit asupra stărilor noastre mentale și a dispoziției” (din eseul lui Bostrom din H+/-: Transhumanism and Its Critics, eds. Gregory R. Hansell și William Grassie, 2010, p.55).

Nick Bostrom

Indiferent de definiția precisă, noțiunea regulativă a transumanismului este îmbunătățirea științifică a ființelor umane. Cu toate acestea, deși literatura de specialitate privind transumanismul cuprinde știința și tehnologia, ea o face în termeni de scopuri distincte. Prin urmare, nu putem considera transumanismul ca o singură mișcare, ci ca mai multe mișcări cu scopuri distincte. Unele dintre cele mai discutate și dezbătute sunt: (I) transumanismul democratic; (II) transumanismul libertarian; (III) extropianismul; și (IV) singularitarianismul. Să analizăm pe scurt fiecare dintre aceste mișcări.

Transumanismul democratic

James Hughes

Transumanismul democratic este propagat în principal de James Hughes (n. 1961), un călugăr budist american, sociolog și bioetician, precum și director executiv și CEO al Institutului pentru Etică și Tehnologii Emergente, care publică articole despre transumanism și alte domenii ale bioeticii. Opera sa magistrală este Citizen Cyborg: Why Democratic Societies Must Respond to the Redesigned Human of the Future (2004).

Transumanismul democratic încurajează guvernele să adopte proiecte transumaniste și propune ca îmbunătățirile tehnologice și științifice să fie accesibile tuturor, nu doar unei elite bogate. Susținătorii acestei abordări critică modul în care puterea este distribuită inegal – pe baza genului, rasei, clasei sociale, religiei și altor categorii. Ei insistă că oamenii ar trebui să aibă acces egal la proiectele transumaniste, fără a ține cont de astfel de factori. Hughes subliniază, de asemenea, importanța existenței unor garanți ai acestor lucruri: „Tehnoprogresiviștii, la fel ca social-democrații în general, cred că democrația necesită garanții puternice ale libertăților civile și ale drepturilor minorităților, o distribuție relativ egalitară a bogăției și a puterii, un stat puternic, responsabil și transparent față de cetățenii săi, precum și un proces de deliberare și luare a deciziilor deschis tuturor persoanelor competente.” (James Hughes în „On Democratic Transhumanism”, interviu cu Marc Roux, Re-Public, 2009).

Transumanismul libertarian

Zoltan Istvan

Zoltan Istvan, candidat la președinția SUA în 2016 și unul dintre cei mai influenți transumaniști din lume, promovează transumanismul libertarian. Aceasta este o altă ideologie politică, care, după cum sugerează și numele, sintetizează libertarianismul și transumanismul. Transhumaniștii libertarieni cred că toate proiectele transhumaniste ar trebui să vizeze binele vieții unei persoane, adică „bunăstarea” acesteia, dar și că principiile proprietății de sine și ale pieței libere sunt garanții ale dreptului la îmbunătățire. În plus, ei afirmă cu tărie că orice încercare de a limita dreptul de a urmări proiecte transhumaniste constituie o încălcare a drepturilor și libertăților civile. De asemenea, ei resping unele politici publice și legi susținute de transhumanistii democratici, deoarece se tem că statul va dirija sau limita alegerile indivizilor. Transhumanistii libertarieni susțin că transhumanismul libertarian va produce o mai mare prosperitate, dezvoltare și, în general, cele mai bune rezultate pentru societate.

Extropianismul și extropismul

Extropianismul se ocupă de cadrul de valori și standarde pentru îmbunătățirea condiției umane. „Extropia” sau „extropianismul” nu este un termen tehnic definit meticulos; mai degrabă, „extropia” este utilizată metaforic, ca antonim al „entropiei”, pentru a desemna lucruri care devin în general mai ordonate și mai sofisticate, mai degrabă decât dezordonate și haotice. Diane Duane a fost prima care a utilizat acest termen pentru a afirma că este posibil să rămânem optimiști cu privire la viitor prin intervenții de îmbunătățire tehnologică. Max More, cel mai proeminent susținător al acestei abordări, descrie el însuși progresul perpetuu, autotransformarea, optimismul practic, tehnologia inteligentă, societatea deschisă, autodeterminarea și gândirea rațională ca principii ale extropianismului. Principala convingere a extropienilor este că progresele în știință și tehnologie vor permite într-o zi oamenilor să trăiască indefinit. Extropienii promovează adesea această convingere prin cercetare și dezvoltare sau prin testarea voluntară a noilor tehnologii pe propriile corpuri.

„Extropismul” este o derivare mai recentă a extropianismului. Manifestul extropist rezumă extropismul în următoarele cinci fraze: „Extindere nesfârșită, transcenderea restricțiilor, depășirea proprietății, inteligență, mașini inteligente” (citat în Transhumanism: The History of a Dangerous Idea, David Livingstone, 2015).

Singularitarianismul

Ray Kurzweil

Singularitarianismul este o mișcare bazată pe convingerea că singularitatea tehnologică și, prin urmare, crearea superinteligenței vor avea loc probabil în viitorul apropiat. Singularitatea tehnologică (cunoscută în mod obișnuit doar ca „singularitatea”) este punctul în care puterea de calcul disponibilă egalează și începe să depășească puterea creierului uman. Astfel, singularitarianismul presupune dezvoltarea IA peste inteligența umană, ducând la superinteligența artificială. Superinteligența este un termen care se referă la o IA ipotetică care depășește ființele umane în toate domeniile intelectuale. În cartea sa The Singularity is Near: When Humans Transcend Biology (2005), Ray Kurzweil (n. 1948), inventator și futurist, prezice că singularitatea, și astfel începutul creării superinteligenței, va avea loc în jurul anului 2045. Singularitarianismul afirmă că trebuie luate măsuri deliberate pentru a se asigura că singularitatea și ceea ce urmează după ea vor aduce beneficii ființelor umane.

Prezentarea diferențelor dintre aceste mișcări arată în mod evident că nu este ușor să se ajungă la un consens în ceea ce privește transumanismul. Cu toate acestea, elementul comun al tuturor acestor mișcări este îmbunătățirea umanității cu ajutorul tehnologiei.

Transumanismul și postumanismul

Doi termeni inevitabil asociați în această cercetare sunt transumanismul și postumanismul. Înainte de a discuta diferența dintre ei, trebuie să menționăm că termenul „transuman” este distinct de transumanism. Transumanismul este o mișcare, în timp ce „transuman” se referă la un organism: este o formă intermediară, undeva între uman și postuman. Cu alte cuvinte, transumanii sunt oameni în tranziție care se străduiesc să devină posthumani. În acest context, posthumanitatea poate fi înțeleasă ca un grup de oameni (viitori) care s-au transformat radical și categoric din oameni cu ajutorul tehnologiilor avansate. Prin urmare, posthumanii sunt ființe care au depășit definițiile și atributele convenționale ale oamenilor contemporani.
O scurtă istorie a transumanismului

Într-un anumit sens, se poate spune în linii mari că istoria transumanismului este istoria umanității. Unii comentatori susțin chiar că transumanismul își are rădăcinile în epistolele lui Dante și Sfântul Pavel. Cu toate acestea, ca mișcare, transumanismul își are rădăcinile în umanismul rațional născut în perioada Iluminismului.

Francis Bacon

Se spune uneori că Iluminismul a început odată cu publicarea lucrării Novum Organum (Noul instrument) a lui Francis Bacon, în 1620. În această operă magistrală, Bacon subliniază importanța metodologiei științifice: a descoperi lumea prin investigație empirică, mai degrabă decât prin raționament a priori. Bacon a susținut, de asemenea, „realizarea tuturor lucrurilor posibile”, prin care se referea la utilizarea științei pentru a dobândi stăpânirea asupra naturii, în scopul îmbunătățirii condiției umane. În anul 1784, în celebrul său eseu „Ce este Iluminismul?”, Immanuel Kant rezumă astfel:

„Iluminismul este ieșirea omului din tinerețea autoimpusă. Tinerețea este incapacitatea de a-și folosi propria înțelegere fără îndrumarea altuia. Această tinerețe este autoimpusă dacă cauza ei nu rezidă în lipsa de înțelegere, ci în indecizie și lipsa curajului de a-și folosi propria minte fără îndrumarea altuia. Îndrăznește să știi! (Sapere aude.) ‘Ai curajul să-ți folosești propria înțelegere’ este, prin urmare, motto-ul Iluminismului!”

Această moștenire a gândirii critice din Iluminism, în combinație cu influența lui Isaac Newton, Thomas Hobbes, John Locke, Kant, marchizul de Condorcet și mulți alții, formează baza umanismului rațional. Umanismul rațional pune accentul pe știința empirică și raționamentul critic, mai degrabă decât pe autoritatea religioasă sau tradiția socială. Astfel, umanismul rațional servește ca bază intelectuală pentru transumanism.

A doua sursă majoră de inspirație pentru gândirea transumanistă este Friedrich Nietzsche (1844-1900). În capodopera sa Așa grăit-a Zarathustra (1883), Nietzsche explică faimoasa sa doctrină a Übermensch (supraomul sau superomul):

„Vă învăț despre Supraom. Omul este ceva ce trebuie depășit. Ce ați făcut pentru a-l depăși? Toate ființele au creat până acum ceva dincolo de ele însele; și voi vreți să fiți refluxul acestui mare potop și chiar să vă întoarceți la animale, în loc să depășiți omul? Ce este maimuța pentru om? Un obiect de batjocură sau o rușine dureroasă. Și omul va fi exact asta pentru supraom: un obiect de batjocură sau o rușine dureroasă” (Așa grăit-a Zarathustra, trad. R.J. Hollingdale, pp. 41-42).

Friedrich Nietzsche

Deși Nietzsche nu se referă direct la transformarea tehnologică, există similitudini între viziunea lui Nietzsche și cea transumanistă.

În anii 1940 au apărut primele computere practice, impulsionate în parte de nevoile războiului de a sparge codurile. Cibernetica și informatica au început să fie discutate pe scară largă; iar în anii 1960, scenarii noi și optimiste despre umanitate și IA au fost articulate de scriitori de science fiction precum Isaac Asimov și Arthur C. Clark. Tot în anii 1960, diverse organizații, inspirate fără îndoială de science fiction, au început să promoveze prelungirea vieții, criogenia, colonizarea spațiului și progresele în biotehnologie, neuroștiință și neurotehnologie – toate proiecte importante în transumanism.

În anii 1990, așa cum s-a menționat deja, More a introdus transumanismul în mediul academic, formalizându-l prin principiul extropiei. More consideră starea noastră umană ca fiind „etapa de tranziție dintre stadiul nostru animal și viitorul nostru postuman”. Aceste etape postumane vor fi atinse, potrivit lui More, „prin inginerie genetică, bioștiințe care prelungesc viața, intensificatoare de inteligență, interfețe mai inteligente pentru computere inteligente, integrarea neuron-computer, rețele de date la nivel mondial, realitate virtuală, agenții inteligente, comunicații electronice rapide, inteligență artificială, neuroștiință, rețele neuronale, viață artificială, migrație în afara planetei și nanotehnologie moleculară” („Extropian Principles 3.0”).

În 1998, Nick Bostrom și David Pearce au fondat Asociația Transumanistă Mondială (WTA). În același an, un grup de activiști transumaniști, printre care Bostrom, Pearce, More și alții, au redactat Declarația Transumanistă, exprimând diversele poziții etice care pot fi adoptate de transumanisti, în special atunci când avansurile tehnologice generează dileme etice. Într-o discuție pe YouTube, Bostrom rezumă motivele pentru care a fondat WTA în trei puncte: (I) „Pentru a sprijini discuțiile privind gândirea transumanistă și pentru a crea o conștientizare publică cu privire la progresele tehnologice”; (II) „Pentru a propune soluții pentru consecințele potențiale [amenințările] tehnologiilor emergente”; și (III) „Pentru a crea o platformă nouă pentru gândirea transumanistă în domeniul științei academice”. Institutul Extropy, Institutul Foresight, Institutul Imortalității, Institutul pentru Etică și Tehnologie Emergentă și Institutul Singularity pentru IA sunt alte organizații contemporane care joacă un rol vital în promovarea transumanismului.

În 2004, Bostrom și Hughes au înființat Institutul pentru Etică și Tehnologie Emergentă. În același an, Francis Fukuyama, după ce a observat riscurile potențiale ale proiectelor transumaniste, a etichetat transumanismul drept „cea mai periculoasă idee din lume”. În 2005, Bostrom, în asociere cu Anders Sandberg și Eric Dressler, a înființat Institutul pentru Viitorul Umanității pentru a sprijini și promova transumanismul. În 2008, WTA și-a schimbat numele în Humanity+. Singularity University a fost, de asemenea, fondată în 2008 în America de Peter Diamand și Ray Kurzweil, cu sponsorizarea Google, Nokia, eplanet Capital, NASA, Fundația X Prize și alte companii de top. În 2014, după ce a citit cartea Superintelligence a lui Bostrom, Elon Musk a scris pe Twitter că IA ar putea reprezenta o amenințare pentru umanitate și s-a alăturat WTA pentru a sprijini dezvoltarea tehnologică responsabilă. În 2015, Musk a donat zece milioane de dolari Institutului Future of Life pentru crearea unei IA prietenoase. Iar în 2016, Istvan a făcut campanie pentru alegerile prezidențiale din SUA cu agenda promovării transumanismului.

Din această lectură a istoriei sale, este clar că transumanismul nu este doar o viziune utopică a tehno-optimiștilor, ci primește finanțare substanțială de la diverse organizații bogate.

Punerea sub semnul întrebării a transumanismului

Deși transumanismul prezice o viziune optimistă, chiar utopică, fără precedent asupra viitorului, așa cum o văd tehno-optimiștii, acesta nu poate ignora următoarele întrebări: Ce înțelegem prin „uman”? Este ființa umană doar materie fizică? Natura umană este statică sau maleabilă? Ideea transumanismului este periculoasă? Sau ideologia bioconservatorilor care se opun transumanismului este periculoasă? În ce fel? Noile științe și tehnologii celebrate de transumaniști sunt realiste sau doar o altă formă de gândire iluzorie? Ce sunt ființele transumane? Din aceste întrebări și multe altele, este clar că transumanismul generează întrebări complexe din punct de vedere etic și antropologic, necesitând o investigație serioasă a ceea ce propune și promovează.

De John Kennedy Philip

Traducere și adaptare după philosophynow.org.