Tehnologia nu ne poate face mai buni

In zilele noastre se pune un foarte mare accent pe tehnologie. Avem aparate foarte multe si foarte sofisticate care, conform spuselor noastre, ar trebui sa ne faca viata mai buna. Dar oare poate un computer sa opreasca cearta dintre un sot si o sotie sau sa ii faca sa se iubeasca? Oare ar putea un aparat foarte avansat tehnologic sa ne educe copiii? Cum ar putea o masinarie, un robot sa ne invete ceva? Ce inseamna a invata?

Mai de mult am urmarit cu interes acel documentar foarte cunoscut, Zeitgeist, adica Fantoma Timpului, unde se spunea ca prin intermediul tehnologiei putem sa avem o societate mai buna, o lume mai buna, o viata mai buna. Din pacate nu este adevarat. Si asta putem observa usor.

Nu stiu de unde ne vine aceasta idee, dar ceea ce noi suntem este diferit de un robot, de o masina. Avem ceva neprevazut in noi insine, un psihic diferit de computerul unui robot. Avem o constiinta care nu are de a face cu programele implementate in mod computerizat de catre ideologiile care s-au perindat de-a lungul secolelor si pe care noi ni le-am auto-impus. Totul ca sa putem capata controlul asupra noastra insine.

Dar cum sa ne controlam daca mai mult ne deformam ca si fiinte umane cu aceasta moda a robotizarii? Tot ceea ce facem azi se traduce prin robotizare. Tot ceea ce facem a devenit un ansamblu de activitati mecanice aproape suta la suta.

Cand un copil vine pe lume, am observat ca nu are notiunea de cer si pamant, de casa, masa, usa, gradina, vaza de pe televizor si nici de paharul cu apa. Pentru el nu conteaza aceste lucruri, sunt pure experimentari. Parintii spun ca trebuie educat. Au dreptate doar pana la punctul in care educatia data in exces ii limiteaza si interzice libera alegere. Daca astfel ii ingradim pe copii doar pentru ca nu e bine sau nu e frumos sa puna mana pe mileul de pe masa, ca acolo ar trebui sa stea, sau sa ia lingura sa se uite la ea de frica sa nu o dea pe jos si apoi s-o bage in gura, atunci aceasta educatie nu mai serveste, devine despotica. Ceea ce am vazut este ca pe mame cat si pe tati de familie ii apuca nervii pe bietii copii ai lor si asta pentru ca acei copii nu se incadreaza in limitele lor.

De unde provine aceasta tendinta acum exagerata de a robotiza totul? Si cum ramane cu chemarea din adancul tacerii inimii care ne-a vorbit odata si ne tot vorbeste? Unde suntem noi si unde ar trebui sa mergem?

Nu are de a face cu tehnologia. Toate aceasta aparatura este doar un instrument cu care sa ne descurcam in lume.

In tara la noi sunt multe persoane care se duc la servici din frica de a ramane fara bani. Am auzit persoane care spun ca fara bani nu poti trai, de parca acesti bani sunt comestibili si indispensabili organismului nostru. Am uitat total de unde provin banii. Dar nu spune nimeni ca nu avem nevoie de bani ci doar ca prea mult ne aparam de un dusman nevazut, doar presupus, care ar veni prin spatele nostru sa ne fure banii sau sa ne tina departe de achizitia baneasca. Oricum, banii vin si pleaca precum orice resursa din lumea aceasta.

Putem sa dam multe exemple din acestea, de frici care ne consuma vietile, dar nu este scopul aici.

Scopul este sa retraim bucuria care ne implineste. Un baietel simte bucurie sufleteasca atunci cand ii da jucaria lui unei fetite sau cand ii daruieste o floare, sau cand o pupa pe obraz cand ea plange.

Pe tine ce te bucura? :D