Shoun si mama lui – 101 povestiri zen

Shoun ajunsese maestru Zen. Tatal lui murise inca in timp ce studia, lasandu-l sa aiba grija de batrana lui mama.

De cate ori mergea la sala de meditatie, Shoun isi lua mama cu el. Din cauza ei, nu putea sa traiasca in templu, impreuna cu calugarii. Isi construise o coliba si traiau acolo. Copia texte budiste si castiga in acest fel putinul care le permitea sa traiasca.

Oamenii radeau de Shoun de cate ori cumpara peste pentru mama sa, pentru ca un calugar nu are voie sa manance peste. Shoun nu se sinchisea, dar mamai lui nu-i placea ca oamenii sa rada de fiul ei. In cele din urma se hotari:

– Ma voi calugari si voi deveni si eu vegetariana.

Si asa si facu.

Shoun canta foarte bine la harpa. Intr-o seara, o tanara trecu prin fata casei si-l auzi cantand. Il invita pe Shoun sa cante pentru ea, in seara urmatoare, iar el accepta. Peste cateva zile o intalni pe strada si-i multumi pentru ospitalitate. Oamenii rasera din nou de el, pentru ca fusese in casa unei curtezane.

Odata, Shoun a trebuit sa mearga intr-un templu indepartat si s-a intors dupa cateva luni. Descoperi ca mama sa murise si, pentru ca prietenii nu stiusera cum sa-l gaseasca, ceremonia funerara incepuse fara el.

Shoun se apropie si batu cu bastonul in sicriu.

– Mama, fiul tau s-a intors.

– Sunt bucuroasa ca te-ai intors, fiule, raspunse Shoun, in locul mamei sale.

– Si eu sunt bucuros, adauga Shoun.

Apoi se intoarse catre prieteni:

– Ceremonia funerara s-a terminat. Inmormantati corpul.

Cand a imbatranit, Shoun si-a dat seama ca sfarsitul ii este aproape. Isi chema discipolii si le spuse ca va muri la amiaza. Aprinse tamaie in fata portreterlor mamei si profesorului sau, apoi scrise urmatoarea poezie:

Am trait saizeci de ani, cat de bine am putut

Sa merg in lumea asta.

Acum, ploaia a incetat, norii s-au risipit,

Iar pe cer, luna-i plina…

Discipolii se stransesera in jurul lui, recitand sutre, iar Shoun muri in timpul rugaciunii.