Despre simplificarea vietii cu Henry David Thoreau

„Viata noastra este plina de detalii… Simplificati! Simplificati!”
Henry David Thoreau.

Cine a fost Henry David Thoreau?

In primavara anului 1845, un stralucit profesor si scriitor vizionar de douazeci si sapte de ani, Henry David Thoreau, a inceput un experiment de doi ani si doua luni prin care avea sa traiasca o viata simplificata, mai autentica – „a trai in mod deliberat” asa cum a spus-o intr-o camera mica, o bojdeuca ce si-a construit-o insusi, in padurile de pe malul iazului Walden, la o oarece distanta la nord de Boston.

Axioma sa fundamentala, „viata simpla – gandire superioara” si frumusetea patrunzatoare a scrierilor sale – profund sufletesti si practice de-a dreptul – au inspirat si dezvaluit de zeci de ani numeroase revelatii cu privire la mediul inconjurator si alegeri in stilul de viata al oamenilor. Din fericire, ele continua sa influenteze gandirea regenerativa a unei solidaritati in rapida crestere a custozilor planetari ai secolului XXI.

Eseul sau despre neascultarea civila nonviolenta a influentat puternic pe unii dintre cei mai mari transformatori ai istoriei recente, dintre care: Gandhi, Martin Luther King Jr., sufragistul Alice Paul si presedintele John F. Kennedy.

Uneori, se pare ca Thoreau chiar se plimba cu unii dintre noi chiar acum; prin paduri si pajisti, prin centre urbane aglomerate; facand comentarii succinte din fluxul clar al mintii sale – dincolo de nebunia extractiva si exploatatoare a lacomiei – pe masura ce elucideaza principiile autosuficientei si abordarile regenerative ale sistemelor de sustinere a vietii din biosfera noastra planetara. El este incantat de metafora „Nava Spatiala Pamant” – si este multumit de continuarea si imbratisarea experimentului sau din Walden care se reflecta in lucrarile multor indivizi care se trezesc in aceste timpuri tarzii.

Ale celor vii – Ale celor morti

In pofida avertizmentelor lui Thoreau, acumularea inutila de bunuri continua. Desi inca exista superbe scantei de iluminare in afirmarea a vietii care inca stralucesc pe ici, pe colo, in timpurile acestea de saracie lucie si de bogatii de neconceput, acumularea de bunuri printre cei „avuti” continua imbatabil.

Marile depozite ale tarilor in dezvoltare bubuie cu produse. Oamenii isi cauta locasuri noi in care sa-si depoziteze lucrurile. Iata o definitie distorsionata, disfunctionala si toxica a sintagmei „lucrurile = iubire, iar iubirea = lucruri”.

Istoria este plina de evenimente in care oamenii acumuleaza bunuri si le zgarcesc. Faraonii egipteni, regii vikingi, imparatii chinezi, capeteniile celtice si alte capete religioase si politice ale vremurilor nu numai ca si-au acumulat bogatiile, dar exista semne ca vroiau sa le si ia cu ei, unde se duceau, in lumea de dincolo. Secole mai tarziu inca le vedem avutia aici pe Pamant umplandu-se de putregai, panze de paianjeni, rugina, praf si mizerie sau degradandu-se iremediabil. Evident, lacomia si pofta de arginti nu sunt noi.

Pur si simplu golurile din sufletele a sute de milioane, poate chiar miliarde de fiinte umane ale zilelor noastre moderne nu pot fi umplute cu lucruri materiale. Vestitul clip de pe YouTube al lui Annie Leonard, denumit „Povestea Lucrurilor”, spune exact asta.

Asa-numita linistitoare terapie prin shopping se dovedeste a fi ineficienta, deja obscena si inselatoare, asa cum a fost mereu.

Sa ne trezim din Patologia Culturala in care ne aflam

Oamenii suntem asaltati in mii de feluri de catre programarea hipnotica prin publicitate, pe toate caile. Ne luptam din rasputeri sa-i facem fata. Chiar si acum ni se spune ostentativ sa acumulam lucrurile de care chiar nu avem nevoie, sa cheltuim banii pe care chiar nu-i avem.

Mintile, inimile si sistemele au nevoie de schimbare.

Vizionarul Terence McKenna ne-a spus-o taios: „Cuceriti-va mintile si scoteti-o din mainile inginerilor sociali care vor sa va transforme in idioti facuti gramada, punandu-va sa le consumati toate gunoaiele pe care le produc din maruntaiele acestei lumi muribunde.” La fel cum istoricul Thomas Berry spunea dar cu alte cuvinte:

„Ceea ce este cel mai dificil in vremurile noastre este sa ne trezim din patologia culturala.”
Thomas Berry.

Marea simplificare

In primul rand, sa avem mintile simple este o necesitate, cu din ce in ce mai putine dorinte, pentru a lasa loc nazuintelor profunde ale constiintei. Constiinta nu are nevoie de acumularea de bunuri si atasamentul fata de ele.

Astfel ca, intrebarea cea mai presanta se pune acum: „Cum putem sa traim mai sustenabil, mai constient, simplu, cu compasiune, cum putem sa ne regeneram?”

Din fericire, in cadrul culturilor populare vedem nenumarate semne si orientari care afirma viata, inclusiv, spre surpriza multora, aceea de „a ne debarasa de lucruri”, adica sa facem ordine in vietile noastre materiale. Au aparut multe carti care vorbesc despre acest dicton si care ne afiseaza ecuatia unui stil de viata mai simplu: „mai putine lucruri = pace, implinire si libertate”.

A tine pasul cu Ionestii si Georgestii de pe langa noi este demodat, in timp ce „reordonarea” vietii a devenit la moda. Nu mai merge sa ne dezvoltam material, lumea cauta din ce in ce mai mult dezvoltarea interioara, personala, sufleteasca. Deja viata pe planeta Pamant isi are resursele ei limitate si ne cere sa transformam aceasta moda intr-o atitudine plenara. A citi acele carti care ne vorbesc despre simplificare prin renuntarea la acele lucruri de care nu avem nevoie, e un inceput bun. Cine citeste o carte poate deveni un calauzitor mai departe. Se pare ca din ce in ce mai mult oameni incep sa se trezeasca dupa urma acelui moment Walden!

Activistii vizionari, inspirati de aceasta miscare denumita „Marea Transformare”, au trecut deja la Marea Simplificare.

Multi au renuntat chiar si la casele lor cu multe camere in favoarea unor locuinte mai micute, mai restranse, mai simple. Nu este singura solutie, dar joaca un rol in marea schimbare.

Chiar personal mi-am dat seama ca nu am nevoie de atatea lucruri, nu le folosesc, practic, astfel ca, renuntarea la ele, dupa urma intelegerii, vine natural fara remuscari, fara pareri de rau, fara atasamente ranite.

Apoi, este simplificarea personala, a lucrurilor pe care le folosim in fiecare zi. Nu folosim atat de multe haine, atat de multa vesela, atat de multe electronice sau electrice, insa nu inseamna ca nu am avea nevoie de cateva din ele in plus pentru atunci cand ramanem fara una dintre ele. Totul tine de rationalizare.

Insa, lacomia nu este sustenabila, nici avaritia, zgarcenia. Ambele merg impreuna, din pacate. Lacomul este si avar, si invers. De ce? Din frica de a ramane fara. Sunt oameni care se simt foarte in siguranta cand acumuleaza lucruri, vestita zestre. Sigur, pe vremuri, acumulai pentru copiii tai pentru ca sa le lasi mostenire, sa aiba si ei mai departe, insa aceasta azi s-a transformat in lacomia din frica de a nu avea.

A venit vremea sa ne dam seama ca pana si putinul pe care-l avem, le raman lor, celor care vin dupa noi. A acumula in plus este inutil, azi. Mai degraba am aduna valori interne, sufletesti si cunoastere, intelegere, prin reflectie, meditatie, decat sa adunam bunuri materiale care se degradeaza in timp. Totul se degradeaza in timp, nu si constiinta care a inteles lectia vietii. Aceasta invata sa traiasca constient in mod continuu.